O civilizație de trei milioane de oameni ar fi trăit în Amazonia. Tehnologia laser a scos la iveală sute de structuri antice
Sub pădurea tropicală amazoniană din Brazilia, departe de marile fluvii, au fost descoperite sute de geoglife – structuri uriașe, reprezentând forme și modele geometrice săpate în pământ, vechi de mii de ani. Acestea sunt mărturii ale existenței unei civilizații antice, a cărei populație ar fi putut ajunge la aproximativ trei milioane de oameni, potrivit unui studiu recent, scrie BBC News.
„Acești oameni construiau structuri geometrice monumentale în Amazonia în aceeași perioadă în care, în Grecia, Pitagora formula teorema sa”, afirmă paleontologul Alceu Ranzi, președintele Institutului Geoglifelor din Amazonia și unul dintre membrii echipei de cercetare.
Scanarea trecutului cu ajutorul tehnologiei laser
Cercetarea, publicată recent în revista științifică Nature, a fost realizată de o echipă internațională de oameni de știință din universități și institute din Spania, Finlanda, Brazilia și Danemarca.
Cercetătorii au scanat vegetația densă a pădurii tropicale folosind tehnologia LiDAR (Light Detection and Ranging), care utilizează impulsuri laser pentru a măsura distanțele și a crea hărți tridimensionale complexe. Metoda permite studierea unor suprafețe extinse fără a fi necesară defrișarea vegetației sau deplasarea fizică în fiecare zonă cercetată.
„A fost primul studiu cu adevărat amplu realizat în Amazonia cu ajutorul tehnologiei LiDAR”, explică arheologul și antropologul Martti Pärssinen, de la Universitatea din Helsinki, unul dintre coautorii cercetării.
Echipa a analizat o suprafață de 4.400 de kilometri pătrați și a identificat 432 de geoglife, dintre care marea majoritate nu fuseseră documentate anterior. Aceste structuri au fost construite în perioada cuprinsă între anul 600 înainte de Hristos și anul 850 după Hristos.
Civilizația Akiri, căreia îi sunt atribuite geoglifele, ar fi ocupat, potrivit estimărilor cercetătorilor, un teritoriu de aproximativ 183.000 de kilometri pătrați, comparabil ca suprafață cu actualele Cambodgia sau Siria. În perioada sa de maximă înflorire, între anii 100 și 300 după Hristos, populația ar fi putut ajunge la trei milioane de oameni.
Potrivit lui Alceu Ranzi, cercetătorii au descoperit șanțuri cu o lățime de până la 15 metri și o adâncime de până la cinci metri. Dimensiunile impresionante ale acestor construcții sugerează că ele au fost realizate de comunități numeroase, care au muncit împreună.
„În această regiune nu există piatră. Probabil că oamenii foloseau unelte din lemn și coșuri pentru a transporta pământul”, presupune cercetătorul.
Totuși, din cauza climatului umed din Amazonia, materialele organice se descompun rapid, ceea ce face dificilă formularea unor concluzii certe.
Oamenii de știință consideră că ridicarea unor asemenea construcții necesita nu doar un volum uriaș de muncă și o organizare eficientă a comunităților, ci și cunoștințe avansate de matematică și geometrie.
La ce foloseau geoglifele?
Inițial, cercetătorii credeau că geoglifele aveau rolul unor fortificații sau structuri defensive, construite pentru a proteja populația de eventuale invazii.
În prezent însă, experții înclină să creadă că acestea aveau mai degrabă funcții ceremoniale și politice, fiind locuri de adunare a comunităților, nu spații destinate locuirii permanente.
„Dacă acest lucru se va confirma... înseamnă că acești oameni trăiau în pace. Faptul că au investit atât de multă energie și muncă în construirea [geoglifelor] sugerează că nu aveau dușmani serioși de care să se teamă”, estimează Alceu Ranzi.
Potrivit lui Martti Pärssinen, cultura Akiri se caracteriza printr-un respect profund față de natură.
„Ei nu au transformat niciodată pădurea tropicală în savană. Defrișarea și tăierea copacilor se făceau doar în măsura necesară pentru a-și susține modul de viață – cultivarea porumbului, dovleceilor și maniocului – și nu mai mult”, afirmă cercetătorul.
Rezultatele săpăturilor arată că aceste construcții erau întreținute cu grijă.
„Nu era vorba doar despre construirea acestor structuri, ci și despre conservarea lor timp de secole, ceea ce presupunea, fără îndoială, existența unui volum considerabil de cunoștințe acumulate”, subliniază un alt coautor al studiului, arheologul și antropologul Ruan Carlos Lopes, de la Universitatea Federală din Pará, Brazilia.
Geoglifele nu erau construcții izolate, ascunse în pădure, ci făceau parte dintr-o rețea de așezări și căi de comunicație.
„Am cartografiat 350 de kilometri de drumuri care leagă geoglifele. Aceste trasee duceau spre ele, iar pe măsură ce se apropiau de construcții, drumurile deveneau mai largi”, explică Alceu Ranzi.
Sfârșitul civilizației Akiri
Construirea geoglifelor pare să fi încetat în jurul anului 850 după Hristos. Cauzele dispariției acestei practici rămân însă neclare.
Alceu Ranzi face o paralelă cu civilizația mayașă, ale cărei mari centre din teritoriile actuale ale Mexicului și Americii Centrale au fost abandonate aproximativ în aceeași perioadă.
„Mayașii au încetat să mai construiască și să folosească palate. Piramidele din Yucatán au fost înghițite de pădure. Ceva asemănător s-a întâmplat și în Amazonia. Este posibil ca secolul al IX-lea să fi fost o perioadă de criză naturală majoră”, afirmă cercetătorul.
Noile cercetări, inclusiv acest studiu, pun sub semnul întrebării concepția tradițională potrivit căreia pădurile tropicale amazoniene ar fi reprezentat o natură sălbatică, neatinsă vreodată de activitatea umană.
În ultimele decenii, studiile interdisciplinare au demonstrat că, cu mult înainte de sosirea europenilor, în această regiune trăiau milioane de oameni, care au lăsat urme importante și au contribuit la transformarea peisajului celei mai mari păduri tropicale din lume.
„Ceea ce vedem în Amazonia nu este o întindere vastă de pădure naturală, ci mai degrabă o grădină istorică uriașă, modelată de activitatea umană”, susține Ruan Carlos Lopes.
Estimările privind populația care locuia în regiune în perioada precolonială sunt revizuite constant în creștere. Dacă primele cercetări indicau că întreaga Amazonie ar fi fost locuită de aproximativ 1–2,5 milioane de oameni, evaluările mai recente ridică această cifră la 5–10 milioane.
Descoperirea unei civilizații care ar fi putut număra până la trei milioane de locuitori pe un teritoriu relativ restrâns ar putea determina o nouă revizuire a acestor estimări.
De asemenea, până nu demult, se considera că populațiile Amazoniei se stabileau în special de-a lungul marilor fluvii, unde resursele alimentare erau mai accesibile, iar deplasarea cu canoea era mai ușoară.
Geoglifele sunt însă descoperite în principal pe terenurile mai înalte dintre cursurile de apă. Noua cercetare sugerează că și aceste zone erau dens populate, locuitorii practicau agricultura și modificau peisajul forestier pentru a-și susține comunitățile.
„Acești oameni nu se limitau la malurile marilor fluvii, bogate în pește și potrivite pentru deplasarea cu canoea. Ei cunoșteau foarte bine teritoriul, se stabileau departe de râuri și se deplasau pe uscat, folosind o rețea de drumuri. Acest lucru schimbă complet perspectiva noastră asupra modului în care a fost populată Amazonia”, conchide Alceu Ranzi.
CITIȚI ȘI:
