Social

Violența în familie: Statul nu poate urmări toate cazurile, iar victimele ajung să ceară ajutor după ani de abuz

Publicat

Un agresor poate comite în mod repetat acte de violență în localități diferite, fără ca instituțiile statului să-i cunoască întregul istoric. În același timp, autoritățile nu pot stabili cu exactitate câte victime ale violenței în familie beneficiază de asistență și dacă acestea primesc toate serviciile necesare. Problemele persistă în Republica Moldova, deși legislația a fost îmbunătățită, iar numărul persoanelor dispuse să raporteze asemenea cazuri este în creștere.

Lipsa unui sistem comun de evidență împiedică instituțiile să urmărească intervențiile în cazurile de violență și să verifice dacă victimele au fost îndrumate către serviciile de care au nevoie. În 2025, poliția a înregistrat aproape 24.000 de sesizări privind violența în familie, iar asistența socială aproximativ 7.000. Nu se știe însă în ce măsură aceste date se referă la aceleași persoane, a explicat directoarea Agenției Naționale de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie, Viorica Țîmbalari, la emisiunea „Eu și Uniunea Europeană” de la Moldova 1.

„Noi nu știm nici în stat câte cazuri avem. Pentru că ceea ce ați spus dumneavoastră - aproape 24.000 de sesizări la poliție și, de exemplu, 7.000 la asistența socială - noi nu putem azi să spunem dacă-s aceleași persoane sau sunt altele, pe care, de exemplu, poliția nu le cunoaște. Deci sunt sisteme foarte diferite și asta arată o lacună de coordonare și de a avea o imagine de ansamblu pe toate serviciile care există”, a declarat Viorica Țîmbalari.

Pentru a îmbunătăți schimbul de informații, autoritățile dezvoltă sistemul Viodata, care ar urma să devină funcțional în 2028. Platforma va reuni treptat informațiile instituțiilor implicate în prevenirea și combaterea violenței, inclusiv date despre persoanele care au comis acte de agresiune.

„La noi un agresor, chiar dacă el are 3, 4, 5 și 10 incidente în diferite localități, când avem o plângere, noi îl tratăm ca și cum ar fi prima dată agresor la acea victimă, pentru că nu cunoaștem sau nu avem un sistem unde să știm că el este la a 10-a abatere, de exemplu. Asta este un obiectiv al Viodata și alt obiectiv este să avem statistici, date dezagregate”, a explicat șefa agenției.

Doar unul din zece cazuri ajunge la autorități

Disponibilitatea populației de a interveni în situațiile de violență în familie a crescut în ultimii ani. Dacă în 2018 mai puțin de jumătate dintre respondenții unor sondaje declarau că ar raporta un asemenea incident, în 2025 proporția a ajuns la 70%. Totuși, aceste schimbări de atitudine nu se reflectă în aceeași măsură în adresările efective către instituțiile statului, a explicat sociologul Vasile Cantarji.

„Pornim în 2018 de la un pic sub 50% din răspunsuri pozitive și în 2025 suntem la 70%. Deci e o creștere statistic validă - intermediar, în 2023, era 66% - deci putem fi siguri că e o creștere reală. Când punem altfel întrebarea, ajungem la jumătate, 35% din victime, iarăși în sondaje, care spun că s-au adresat după ajutor. Din cei 35%, dacă vedem unde s-au adresat, constatăm că doar unul din 10 cazuri de violență ajung sesizate la organele statului”, a declarat sociologul.

Potrivit acestuia, o parte importantă a fenomenului rămâne ascunsă, ceea ce face dificilă evaluarea amplorii reale a violenței. Cu toate acestea, schimbările în percepțiile populației și reducerea acceptării violenței reprezintă semnale pozitive.

Victimele ajung să ceară ajutor după ani de abuz

Accesul la servicii specializate și încrederea în instituții rămân esențiale pentru protejarea victimelor. Organizațiile neguvernamentale oferă asistență juridică, psihologică și socială, inclusiv sprijin pentru obținerea ordonanțelor de protecție, divorț sau stabilirea domiciliului copiilor.

Solicitările adresate Centrului de Drept al Femeilor vizează adesea situații complexe, care necesită intervenția mai multor specialiști, a explicat Tatiana Agachi, avocată și coordonatoare a serviciului specializat pentru asistența victimelor violenței în familie.

„De multe ori se întâmplă că cazurile care sunt prezentate spre vizorul nostru, pentru care ni se solicită intervenție și ajutor, sunt acele cazuri care, din păcate, prezintă un istoric de violență de lungă durată. Deci femeile ajung la noi nu după primul episod de violență, din păcate, dar după luni, ba chiar ani întregi de abuz”, a declarat Tatiana Agachi.

În prezent, Republica Moldova dispune de un singur Centru de Justiție Familială, situat la Chișinău, unde victimele pot beneficia de intervenția mai multor specialiști într-un singur loc. Autoritățile intenționează să dezvolte asemenea servicii și în regiuni.

În paralel, accentul este pus pe măsurile de protecție care permit victimelor să rămână în propriile locuințe, fără să fie nevoite să se refugieze împreună cu copiii în centre de plasament.

„Noi, ca agenție, considerăm că nu aceste centre trebuie să le dezvoltăm într-un număr atât de mare, cât agresorul trebuie să plece din casă și nu agresorul rămâne acasă, iar femeia stă la centru șase luni de zile și încearcă să-și regăsească o nouă cale în viață. Deci de aceea și am extins ordonanța de protecție, de aceea și scoatem agresorul din casă, pentru ca ea să rămână acolo cu copiii ei”, a subliniat Viorica Țîmbalari.


În raportul privind extinderea Uniunii Europene din noiembrie 2026, Comisia Europeană a remarcat progresele Republicii Moldova în combaterea violenței împotriva femeilor, inclusiv introducerea infracțiunii de femicid, extinderea măsurilor de protecție și dezvoltarea mecanismelor de colectare a datelor.

Totuși, documentul atrage atenția asupra dificultăților de aplicare a legislației, capacității instituționale și accesului victimelor la servicii specializate.

CITIȚI ȘI:

Bogdan Nigai

Bogdan Nigai

Autor

Citește mai mult