Social

În memoria victimelor celui de-al doilea val al deportărilor staliniste, în Republica Moldova drapelele au fost coborâte în bernă, iar în biserici au fost oficiate liturghii

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, sovieticii au urcat în vagoane circa 35 de mii de oameni nevinovați pe care i-au dus în lagăre de muncă forțată din Siberia și Kazahstan. După mulți ani, în care au îndurat chinuri și umilințe, unele familii exilate au reușit să revină acasă și au fost nevoite să ia viața de la capăt. Mulți deportați însă nu au supraviețuit, pentru că au fost torturați și împușcați pe drumul spre gulagurile sovietice.

Astăzi, la monumentul „Trenul Durerii” din scuarul Gării Chișinău, a fost organizat un miting de comemorare a victimelor, la 74 de ani de la cel de-al doilea val de deportări staliniste. În memoria lor, drapelele au fost coborâte în bernă, iar în biserici au fost oficiate liturghii.

Deportați pentru că erau gospodari

Condrat Dancuța din satul Ustia, raionul Dubăsari, avea cinci ani și patru luni când el, cei cinci frați și mama sa au fost luați forțat și deportați. Ține minte toate chinurile prin care au trecut. Odată ajunși la destinație, primeau o pâine pe zi. Nu le ajungea. Mâncau și coajă de copac pentru a nu muri de foame. Au supraviețuit toți, însă azi doar Condrat a rămas în viață.

„Eram o familie obișnuită, munceam, aveam de toate, aveam gospodărie bună, lucram. Au venit noaptea și ne-au scos din casă la fuga, într-o jumate de oră, îmbrăcați, neîmbrăcați. Mama cu șase copii. Au supraviețuit toți, dar toți au murit devreme. Nu îi mai iert niciodată, nici nu se discută, ne-au stricat toată viața, nici copilărie, în general, am fost dușmanii poporului.”

„Dumnezeu a spus: să le dorești la păgânii tăi bine ca și ție, și Dumnezeu va face dreptate”

Deportați pentru că erau gospodari a fost și familia lui Vasile Vasilache. Pe atunci avea doar șapte ani. Doar o oră au avut la dispoziție pentru a se pregăti de plecare.

„Au tras două împușcături în aer, mama a leșinat, cum stătea culcată, așa și a rămas. Tata, dacă era mai tare de fire, avea purcei, s-a dus, a tăiat un purcel, l-a pârlit, l-a pus în oală, slănină, tot ce a găsit și a luat cu noi. Tata ne dădea câte o bucățică de slănină și am supraviețuit. Dumnezeu așa a spus, să le dorești la păgânii tăi bine ca și ție, și Dumnezeu va face dreptate.”

Printre deportați a fost și Maria Boțan, care avea doar un an, sora ei și mama însărcinată cu al treilea copil. Au trecut prin chinuri grele, frig și foame. Femeia spune că, odată întoarse, neavând nimic, au locuit la orfelinat. Maria Boțan are un vis, de a merge la mormântul tatălui ei în Tiumen, însă nu are posibilitate.

„Mi-au înghețat mâinile în Siberia”

„Aș fi vrut să mă duc la mormântul lui tata, că el a murit acolo, dar nu sunt posibilități. Mi-au înghețat mâinile în Siberia. Când ne-au dat voie să venim înapoi, noi am venit, dar nu ne-au întors nimic. Mama ne-a dat la orfelinat și am crescut acolo până la 15 ani.”

Familia Eugeniei Poiată a fost deportată, deoarece secretarul de soviet sătesc, pentru a se răzbuna pe mama ei că nu voia să trăiască cu el, le-a scris în listă și au fost luate forțat și duse în Siberia. Eugenia avea patru ani, însă și azi își amintește de acele zile. Mai bine de jumătate de an a fost mamă pentru sora sa, care avea doar o săptămână.

„Țin minte, mergeam într-un vagon mare, sora era mică, s-a îmbolnăvit, vagonul era plin cu oameni, toți stăteau în picioare. Mama stătea pe o poliță cu temperatura 40. Am venit cu toții înapoi. Și sora, așa cum era, a scăpat din acel vagon, mama cât era la spital, noi o hrăneam cu dop de pâine de secară și înmuiam în lapte.”

„Mulți ani ni s-a interzis să vorbim despre teroarea prin care a trecut Republica Moldova”

În fața monumentului „Trenul Durerii” a fost oficiată o slujbă de pomenire și a fost ținut un minut de reculegere. Alături de deportați a fost și președinta țării, Maia Sandu, care a menționat că trecutul nu se uită și trebuie amintit.

„Mulți ani la rând ni s-a interzis să vorbim despre teroarea prin care a trecut Republica Moldova. Am fost impuși să ne plângem durerea pe ascuns, azi o putem face deschis, azi avem datoria să o facem. Din Republica Moldova au fost deportate forțat peste 72 de mii de persoane începând cu anul 1929. Deportările făcute de regimul sovietic aveau un singur scop: să curețe Moldova de intelectuali, oameni cu gândire critică, de gospodarii din satele noastre, care nu voiau să intre în colhoz”, a spus Maia Sandu, președintele Republicii Moldova.

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, regimul sovietic comunist a deportat mii de familii de țărani basarabeni în Siberia și Kazahstan. Averile lor au fost acaparate de regimul bolșevic. Cunoscută sub denumirea de operațiunea „Iug”, reprezintă al doilea și cel mai mare val de deportări. Potrivit unui raport, în liste s-au regăsit peste 34 de mii de persoane, dintre care peste 11 mii erau copii.

În prezent, 6428 de persoane, victimele reabilitate ale represiunilor politice din anii 1917-1990, inclusiv cele domiciliate în localitățile din stânga Nistrului, beneficiază de un ajutor material anual, în mărime de 1000 de lei, acordat prin intermediul Agenției Naționale Asistență Socială. Persoanele cu dizabilități și pensionarii, supuși represiunilor și ulterior reabilitați, beneficiază de dreptul la asistență medicală, confecționarea și repararea gratuită a protezelor dentare, prioritate la primire în aziluri. Totodată, în baza Regulamentului cu privire la acordarea indemnizațiilor unice, persoanele pot primi până la 41 mii de lei pentru construcția sau procurarea unei case sau până la 12,5 mii de lei pentru restaurarea caselor vechi, restituite victimelor represiunilor politice în localitățile de unde au fost deportate.

X