Mircea Druc, pentru Moldova 1: „Președintele Snegur a făcut ce-a putut, facă alții mai mult”
Moartea lui Mircea Snegur a fost o ocazie tristă pentru societatea moldovenească de rememorare a evenimentelor din anii de glorie politică ai fostului președinte.
Mircea Druc, ultimul președinte al Consiliului de Miniștri al RSSM, stabilit în România, a vorbit la postul public de televiziune despre conjunctura acelor ani în care Republica Moldova lupta pentru a deveni un stat liber. A vorbit și despre personalitatea primului președinte al Republicii Moldova.
Radu Osipov: Domnule Mircea Druc, Mircea Snegur a fost primul președinte al Republicii Moldova, iar Dumneavoastră ați fost primul premier al tânărului stat. L-ați cunoscut îndeaproape în acea perioadă. Cum ar trebui să fie reținut de posteritate președintele Snegur?
Mircea Druc: În primul rând, aș vrea să transmit condoleanțe domnului Vitalie Snegur, fiul, și Nataliei Snegur-Gherman, fiica președintelui Snegur, pe care i-am cunoscut și-i respect. O precizare: am fost ultimul președinte al Consiliului de Miniștri al RSSM, adică, în limbaj modern, ultimul premier sovietic. Primul premier al tânărului stat moldovenesc a fost regretatul Valeriu Muravschi.
Președintele Snegur a făcut ce-a putut, facă alții mai mult. În 1989, a obținut grafia latină și a exclus rusa ca a doua limbă oficială în RSSM. A acceptat și susținut reformele inițiate de guvernul Druc și numeroasele propuneri ale fracțiunii parlamentare a Frontului Popular din Moldova (FPM), inclusiv - acceptarea stemei, tricolorului și a imnului „Deșteaptă-te, române!”. A lansat la București deviza „Să ne ținem de neamuri!”. Și, foarte important, că, împreună cu Alexandru Moșanu și Mircea Druc, a organizat boicotarea referendumului impus de Gorbaciov pentru păstrarea URSS. Nu a mers la compromis cu separatiștii de la Tiraspol și Comrat, susținătorii politicii imperiale promovată de Kremlin. Nu a susținut puciul de la Moscova în august 1991.
Dar, până la urmă, a dominat inconsecvența moldovenească/românească: un pas înainte, doi pași înapoi. Eliberarea lui Smirnov. Refuzul modelului baltic și semnarea la Alma-Ata a aderării Republicii Moldova la CSI. Cedarea față de clanul agrarian, animat de Nicolai Andronic. Constituția-surogat din 1994. Acordarea autonomiei pe criterii etnice la presingul separatiștilor prosovietici de la Comrat. Pregătirea terenului pentru recidiva comunistă. Republica Moldova - unica fostă colonie a imperiului sovietic, unde partidul comunist a revenit la putere.
Radu Osipov: Impresia generală este că am început bine, dar, pe parcurs, am cedat o parte din realizările pe care le-am obținut în anii 1989-1991. Ce nu a funcționat destul de bine în grupul din care făceați parte? De ce nu am putut consolida victoriile de atunci?
Mircea Druc: După prăbușirea Imperiului ideocratic bolșevic, în august 1991, în cele șase județe basarabene din perioada interbelică, declarate „Republica Moldova”, nimic nu putea să funcționeze „destul de bine”. Și acest handicap se datorează confruntării acerbe a trei factori-cheie: 1. Recidiva imperialistă a neoliberalilor de la Kremlinul lui Boris Elțin; 2. Statalismul-moldovenist de sorginte sovietică și obsesia unei Moldove medievale; 3. Unionismul. Aceste trei curente erau acompaniate de un exces de birocrație, corupție endemică și degenerare cumplită. Așa a fost la start, acum trei decenii, și așa este și în prezent. Unica soluție: Care pe care? Reconcilierea este imposibilă.
Radu Osipov: Mircea Snegur a susținut, după retragerea din politică, că a fost victima unor conjurații și a unor trădări. La ce situații credeți că se referea?
Mircea Druc: Nu știu exact la ce se referea domnul Snegur. Presupun doar că la trecerea agrarienilor de partea comuniștilor și aducerea lui Lucinschi la președinție. Anterior, de dragul echipei agrariene Dumitru Moțpan – Andrei Sangheli – Anatolie Popușoi – Alexandru Snegur, a kaghebiștilor Daraban și Andronic, Snegur a sacrificat guvernul Druc și FPM, cu ajutorul cărora l-a învins pe Lucinschi în 1990.
Radu Osipov: Domnule Druc, pleacă o epocă, odată cu moartea lui Mircea Snegur. Dar cum vi se pare noua generație de politicieni din Republica Moldova și ce este capabilă să facă pentru acest stat?
Mircea Druc: Comparativ, noua generație de politicieni din RM, îmi pare mai evoluată decât generația mea, din toate punctele de vedere. Dar nu vreau și nici nu pot să mă gândesc de ce ar fi capabilă ea să facă pentru acest stat. Explic: Țin minte fraza regretatului președinte Mircea Snegur „Am să vă spun eu când se va coace Unirea cu România!”. A trecut timpul și, văzând că nu ne mai spune, mă gândeam să ne revedem după trei decenii și să-i spun eu un mare secret: „Domnule președinte, Unirea s-a făcut!”. Dar n-am mai reușit să ajung cumva la Chișinău. O să-i spun când ne-om revedea ACOLO. Acum nu mai reeduc pe nimeni. Și nu consiliez pe nimeni.
Totuși, dacă mă întrebați, răspund: • Politicienii de la Chișinău, în 1991, au pierdut din cauza că agrarienilor li se stricau pătlăgelele în vagoanele aglomerate la stația Revaca, fiindcă „amazoanele în ștrampi” din batalionul lui Smirnov blocaseră calea ferată la Tiraspol. • Astăzi, clasa politică de la Chișinău riscă să piardă din cauza că s-au scumpit gazele naturale și fanii lui Șor speră să câștige viitoarele alegeri.
Soluția: 1. Adoptarea modelului statelor baltice, îndeplinirea impecabilă a condițiilor impuse de Uniunea Europeană pentru a începe cât mai curând negocierile de aderare; 2. Sincronizarea, interferența și transplantul în activitatea tuturor structurilor celor două state românești - Republica Moldova și România; 3. În caz de emergență sau tergiversare a integrării în Uniunea Europeană, să fie declanșat mecanismul principal: votarea concomitentă în parlamentele de la Chișinău și București a REÎNTREGIRII administrative, de jure, a PATRIEI noastre comune ROMÂNIA.
Radu Osipov: Domnule Mircea Druc, vă mulțumesc.
