INTERVIU // Tatiana Lungu: „Avem nevoie de programe care să pună accent pe dezvoltarea și menținerea unor relații sănătoase”
Cele două adolescente, de 14 și 15 ani, care au ucis cu o deosebită cruzime o femeie de 67 de ani din satul Ghermănești, raionul Telenești, rămân în arest preventiv. Acestea au fost plasate pentru 30 de zile în Penitenciarul de la Rusca. Potrivit poliției, în seara zilei de vineri, 22 septembrie, suspectele se aflau la victimă acasă, iar la un moment dat ar fi intrat într-un conflict cu stăpâna.
Cearta ar fi degenerat în bătaie, iar cele două minore ar fi înjunghiat femeia, după care ar fi părăsit locul faptei. Subiectul a fost discutat cu directorul adjunct al Centrului Republican de Asistență Psihopedagogică, Tatiana Lungu, în cadrul ediției de știri, moderată de către jurnalista Leanca Lașco-Rață. Găsiți mai jos textul interviului.
Leanca Lașco-Rață: Din punct de vedere psihologic, cum se explică acest incident în care două adolescente sub 18 ani, ar fi săvârșit o asemenea crimă cu deosebită cruzime?
Tatiana Lungu: Delincvența juvenilă reprezintă un fenomen complex și multilateral, care înglobează o gamă largă de realități. La o realitate destul de dură am asistat și în acest caz. Aș întreba: cum aceste adolescente s-au ciocnit de asemenea situații și care a fost parcursul de dezvoltare a acestor fete? Dacă au fost expuse anumitor traume sau violențe în mediul familial? Dacă au fost satisfăcute acele nevoi psihologice de bază: nevoia de conexiune, nevoia de control și autonomie, de competență, care pot produce într-un anumit mod un dezechilibru psihoemoțional și comportamental. Putem vorbi despre probleme de sănătate mintală, care astăzi au escaladat foarte mult în rândul copiilor și adolescenților. Vorbim de un mediu violent și un mediu educațional. Știm foarte bine că copiii, ca să se dezvolte armonios, au nevoie să crească într-un mediu de siguranță, au nevoie de ghidare și limite, de dragoste și afecțiune, relații sănătoase și modele psihosociale. Când vorbim de modele, vorbim și de școală, și de colegi, și de prieteni.
Leanca Lașco-Rață: Cele două nu sunt la prima abatere de la lege, fiind implicate în mai multe incidente. În ultima perioadă, au fost mai multe imagini video distribuite pe rețelele de socializare în care fetele agresau alte adolescente. Asemenea cazuri au fost la Chișinău, Strășeni și Anenii Noi. Cum vedem aceste elemente?
Tatiana Lungu: Semnele de risc ale acestor domnișoare au fost vizibile mult mai devreme. Semnele de risc au fost vizibile de la o etapă mai timpurie. Probabil, le-au scăpat atât celor din sistemul de educație, cât și celor din sistemul social, dar și celor din sistemul de drept, când au fost primele semnale în care s-au observat că au anumite comportamente deviante, delincvente. Care au fost acțiunile întreprinse, cum au fost catalogate și care au fost sancțiunile pentru aceste comportamente? Aș întreba dacă fetele au beneficiat de servicii specializate la Centrul de Sănătate Mintală, dacă au beneficiat de suport psihologic pentru reabilitare și pentru a putea fi în relații cu societatea civilă și ar putea dezvolta comportamente prosociale.
Leanca Lașco-Rață: Despre asistența oferită acestor fete. Una dintre ele era internată într-un centru de plasament din capitală, pe care autoritățile susțin că îl părăsea sistematic fără voia responsabililor. Cât de eficiente sunt acele programe de educație care sunt puse la punct, dacă vedem totuși că sunt asemenea crize și crime deosebit de grave?
Tatiana Lungu: În literatura de specialitate, experții au remarcat că influențează mai mulți factori, și cei interni, și cei externi. Eu nu aș face referire la calitatea programelor, pentru că în momentul când comportamentul persistă, probabil, nu sunt satisfăcute anumite necesități, anumite nevoi. În spatele unui comportament întotdeauna stă o nevoie nesatisfăcută. Acest comportament are o funcție. Atâta timp cât noi nu vom încerca să vedem care sunt cauzele acestuia, ce provoacă acest comportament, dacă nu este și consum de anumite substanțe, dacă nu este o influență a grupului, există tendința de a se remarca și de a fi vizibil, dacă se constată carențe în plan afectiv.
Copiii au nevoie de conectare, să fie înțeleși, să fie auziți, să fie remarcați, să fie valorificați. Să se țină cont de nevoile și punctele forte ale acestor copii. Și mai mult, să vedem de ce aceste fete provocau și alte adolescente? Până a se ajunge la un asemenea comportament antisocial, care au fost acțiunile autorităților? În ce măsură centrul de plasament a realizat și alte acțiuni? Poate implicarea ei în ședințe de psihoterapie, în meditație, în investigație psihiatrică. Dacă acestea au familii, în ce relații se află cu familia, care este rolul acesteia? Dacă au anumite valori care orientează spre un comportament pozitiv. Care sunt interacțiunile între membrii familiei, ce modele promovează familia?
Nu aș pasa toată responsabilitate către o anumită instituție. Doar împreună am putea preveni asemenea situații. Concurând și așezându-ne la o masă de discuții, constatând ce valori împărtășesc și care sunt atitudinile care încurajează astfel de comportamente. Vorbim aici de un sistem de valori și de niște modele care au fost cumva cultivate pe parcursul vieții. De un autocontrol scăzut, de incapacitatea de a-și autoregla emoțiile și de a-și gestiona anumite comportamente deficitare și multe alte lucruri. Pentru că deviația vine cu un pachet de factori, un cumul de factori care acționează asupra situațiilor respective și nevoile care urmau a fi satisfăcute. Pot fi nevoi psihologice, pot fi și nevoi fiziologice, pot fi nevoi relaționale, de afirmare, de identificare. De a demonstra că și eu am o valoare, și eu pot face ceva. Nu că aș încuraja un astfel de comportament.
Leanca Lașco-Rață: Care sunt în asemenea cazuri modelele de reeducare peste hotare? Poate avem exemple pe care putem să le implementăm cu succes aici, în Republica Moldova?
Tatiana Lungu: Spre exemplu, am întâlnit în Estonia programe foarte bune pe componenta socială: o colaborare între sisteme, o abordare multidisciplinară la nivel educațional, social și judiciar. În așa fel încât să educăm, să dezvoltăm comportamente pozitive, să minimalizăm numărul acestor cazuri. Să avem o colaborare cu cei din sănătatea mintală ca să avem o examinare a nivelului de sănătate fizică și mintală. De observare a semnelor de risc și de consolidare a cadrelor didactice cum să identifice potențiale semne de risc pentru a preveni anumite comportamente agresive până a ajunge la delincvențe. Bineînțeles, avem nevoie de programe care să pună accent pe dezvoltarea rezilienței, pe dezvoltarea abilităților socio-emoționale, pe dezvoltarea și menținerea unor relații sănătoase, pe felul cum se poate menține o relație. Pentru că 90% din toate problemele noastre sunt din cauza incapacității de a dezvolta anumite relații sănătoase și de a le menține.
Leanca Lașco-Rață: Vă mulțumim!
