INTERVIU// Daniel Goinic: Doar trei procente dintre cererile privind aplicarea torturii depuse la poliție ajung în instanță
Combaterea maltratării este o problemă nerezolvată în Republica Moldova. Sunt constatările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care au efectuat mai multe verificări în țara noastră. Subiectul a fost discutat cu directorul de Program al Centrului de Resurse Juridice din Moldova, Daniel Goinic, în cadrul ediției de știri, moderată de către Leanca Lașco-Rață. Găsiți mai jos textul interviului.
Leanca Lașco-Rață: Care au fost constatările mai exacte ale Comitetului de Miniștri?
Daniel Goinic: Ca să explicăm un mic context. Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei este un organism politic care, de fapt, are menirea de a supraveghea cum îndeplinește sau execută statul hotărârile Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO). Grupul de cauze Levința, așa este numit generic, fiindcă e prima cauză pusă în acest grup. Probabil, se cunoaște că acolo sunt încă alte zece hotărâri, cum ar fi cauza Crețu sau cauza Boboc și alții din 7 aprilie 2009. Ca și context, în cadrul grupului de cauze Levința se monitorizează toate problemele ce țin de aplicarea torturii de către polițiști, investigarea defectuoasă de către procurori a faptelor de tortură, asistența medicală inadecvată și rezultatele investigațiilor, când așa numite „probe” sunt aduse de către procurori ca urmare a aplicării torturii, Comitetul de Miniștri a spus că în ultimii ani se observă un trend că oamenii depun mai puține plângeri la poliție privind aplicarea torturii. De exemplu, în 2019, aveam aproape 800 de cereri, în 2022, am avut între 500 și 600, în scădere. Totuși, din păcate, observăm că în foarte puține din aceste plângeri se inițiază dosare penale. Și mai puține dintre ele pleacă în instanța de judecată. Din 500-600 de plângeri, doar trei procente ajung pe masa judecătorului.
Leanca Lașco-Rață: Despre ce vorbesc aceste fapte?
Daniel Goinic: Despre două lucruri. Primul - ineficiența investigațiilor și doi - lipsa voinței procurorilor de a porni cauze penale atunci când sunt cumva implicați colegi sau alte cunoștințe din organele de poliție, care, la nivel local sau regional, vă dați seama, sunt destul de influente. O reticență și o investigație proastă a acestor dosare și al treilea fapt este că judecătorii nu aplică sancțiuni adecvate pentru fapte de tortură. Ca să înțelegeți, rata de achitare pe faptul de tortură în Republica Moldova, conform unui studiu, este de 30 la sută, pe când achitarea pe alte cazuri penale este 3%. Cu alte cuvinte, oamenii rămân liberi sau fără sancțiune în Republica Moldova când aplică tortura. E de zece ori mai des decât în alte fapte penale. Fapt ce este destul de grav. Comitetul de Miniștri în una dintre recomandări a indicat că judecătorii sau instanțele naționale trebuie să aplice sancțiuni descurajatoare pentru cei care aplică tortura ori altfel am fi în starea unei imunități permanente pentru cei care aplică faptele de maltratare.
Leanca Lașco-Rață: În același timp, din câte știu eu, Republica Moldova este fruntașă în ceea ce privește numărul de cereri depuse la CEDO pe diferite încălcări. Cum stăm la acest capitol? Care sunt cele mai frecvente violări raportate de cetățenii noștri?
Daniel Goinic: Am să vă dau date statistice pentru anul 2022, or, la numărul de cereri pe care le depunem noi la CEDO, cetățenii Republicii Moldova erau pe locul trei. Din 46 de state membre ale Consiliului Europei, Republica Moldova este pe locul trei la acest capitol. Având în vedere că nu suntem așa de mulți, geografic vorbind.
Leanca Lașco-Rață: Numărul cererilor care vin din Republica Moldova este mult mai mare decât cel al altor țări cu o populație mult mai mare decât țara noastră!
Daniel Goinic: Exact! De exemplu, Germania, Spania, Portugalia, state care au o populație mai mare decât noi și, din punct de vedere geografic, sunt mult mai mari. Alte date statistice sunt că, în ultimii 26 de ani, de când suntem și noi membri la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din 1997 până în septembrie 2023, avem aproape 600 de violări ale Convenției pentru Drepturile Omului. Vă dați seama că este un număr impunător de cauze. Și pe primul loc este încălcarea dreptului la un proces echitabil, adică tot ce se întâmplă în sala de judecată. Pe locul doi, din păcate, sunt cauzele ce țin de aplicarea torturii și a relelor tratamente. Lucruri destul de grave și care afectează foarte mult imaginea țării noastre, atât în fața CEDO, cât și în fața întregii comunității internaționale.
Leanca Lașco-Rață: De asemenea, din conferința de astăzi privind promovarea și respectarea drepturilor omului, am văzut că clacăm și la accesul la serviciile sociale, cum ar fi la cele medicale. Oamenii nu pot să beneficieze de aceste servicii. Cum evoluează în ultima perioadă?
Daniel Goinic: Nu pot să vă ofer date concrete, pentru că drepturile sociale nu sunt chiar expertiza mea, dar pot să vă spun că, prin prisma Convenției Drepturilor Omului, asistența medicală, în special pentru persoanele care se află în detenție sau care se află în detenție provizorie, este o problemă destul de acută. Și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei spunea că instituțiile statului trebuie să depună maxim efort ca să respecte confidențialitatea asistenței medicale dintre client și medic. Și doi, este că medicii care lucrează în centrele de detenție sau în penitenciare, nu au independență funcțională față de conducerea acelui penitenciar. Una dintre sugestii ar fi ca ei să nu se subordoneze Ministerului de Interne sau instituțiilor penitenciare, dar să se subordoneze Ministerul Sănătății, cum ar fi corect.
Leanca Lașco-Rață: Care sunt recomandările în această situație, care vin de la instituțiile internaționale, și nu doar?
Daniel Goinic: Unu, vădit îmbunătățirea calității investigațiilor făcute de către procuri, fiindcă, conform legii, doar procurorii la noi investighează cazurile de tortură. Deci trebuie lucrat la nivel de Procuratură. Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei întreba dacă este suficient numărul de procurori după structura care este acum și dacă au suficiente resurse umane și financiare ca să ducă investigațiile până la bun sfârșit și o calitate bună a acestor investigații. Desigur, și asigurarea ca toate persoanele care sunt suspectate de aplicarea torturii, în special la nivel de poliție, să fie suspendate imediat din funcție. Din păcate, după cum am observat, dacă persoana este eventual prezumată că ar fi comis o tortură, rămâne în continuare să activeze în domeniu. Respectivul poate influența colegii, poate influența martorii și alte probe. Respectiv, regula generală este schimbarea din funcție, pe perioada când se face investigația penală. Într-un studiu recent se constată că, în 90 la sută din cauze, persoanele rămân în funcție, cu regret.
Leanca Lașco-Rață: Din păcate... Vă mulțumesc tare mult pentru această discuție. Vă mai așteptăm și cu alte ocazii.
