IN MEMORIAM ION DRUȚĂ// Ion Hadârcă: A fost cel mai jucat autor din teatrele nu doar din Republica Moldova
„M-am preocupat de ceea ce este consistent și valoros în creația lui Ion Druță. Piesele dumisale au ținut scena și teatrele nu numai din Republica Moldova, pe atunci sovietică socialistă, dar din întreg spațiul Uniunii Sovietice. De-ar fi să însumăm într-un simbol mai cuprinzător tot traseul zbaterilor noastre ființiale, primul gând ar fi tot la Ion Druță. Românii Basarabiei moldave nu au să-l uite niciodată!”.
Declarațiile aparțin poetului Ion Hadârcă, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, și au fost făcute în cadrul ediției de știri de la Moldova 1.
Leanca Lașco-Rață: Domnule Hadârcă, care este moștenirea lui Ion Druță? A impulsionat mișcarea de renaștere națională cu scrierile sale care deranjau regimul comunist. A optat pentru revenirea la grafie latină. Dar mai apoi Druță parcă a renunțat și a luat o poziție nu prea clară - susținând parcă toată mitologia identitară inventată de Moscova.
Ion Hadârcă: Ați punctat corect momentele esențiale din biografia marelui Ion Druță, pe care l-am cunoscut. Vestea este foarte tristă și nu avem decât să exprimăm compătimire și condoleanțe pentru cei care au împărtășit valorile druțiene, mai ales cele de până la 1989. Îmi pare foarte rău că s-a întâmplat lucrul acesta la vârsta de 95 de ani și cred că mai putea să o ducă. Era un spirit mereu activ, intervenea întotdeauna în problemele cheie, deși nu întotdeauna în mod fericit. Oricum, avea atitudine față de tot ce se întâmpla și se interesa permanent de ce se întâmplă aici, pe această palmă de pământ.
Îmi pare rău și de faptul că anume astăzi am publicat în ziarul „ Literatura și Arta” discursul meu de la Conferința academică „Ion Druță la 95 de ani: Prin vocea maestrului noi am ieșit în lumea mare”. A fost omagiat la Academia de Științe din Moldova la 4 septembrie. Au vorbit academicienii Mihai Cimpoi, Ion Tighineanu, Victor Moraru. Apreciam și acolo că o societate luminată își discerne ca printr-o sită de argint valorile pentru a-și spori tezaurul. Și invers, din dârmon numai vânt se alege. Nu e nici gospodărește, nici creștinește să ne risipim valorile. De aceea, am apreciat inițiativa Academiei, care, la ceas aniversar, a făcut un gest de omenie să nu ne împiedicăm în hățișul erorilor și să-i dăm Cezarului ce este al Cezarului.
Leanca Lașco-Rață: Totuși, domnule Hadârcă, care este moștenirea lui Ion Druță? A impulsionat mișcarea de renaștere națională cu scrierile sale, care deranjau regimul comunist, a optat pentru revenirea la grafia latină, dar mai apoi Druță a luat o poziție nu prea clară susținând mitologia identitară inventată de Moscova.
Ion Hadârcă: În discursul meu și în eseul pe care l-am publicat, am lăsat la o parte aceste referiri și m-am preocupat de ceea ce este consistent și valoros în creația lui Ion Druță. Asta trebuie să ne preocupe. Piesele dumisale au ținut scena și teatrele nu numai din Republica Moldova, pe atunci sovietică socialistă, dar din întreg spațiul Uniunii Sovietice. O vreme oarecare la Moscova Druță era cel mai jucat autor: „Casa mare”, „Clopotnița” „Păsările tinereții noastre”, „Cervus Divinus” sau „Plecarea lui Tolstoi”. Asta este consistența. Sunt lucruri care nu pot fi șterse din memorie.
Faptul că a fost folosit de moldoveniști, de cei care au încercat să exploateze dragostea și atașamentul lui total față de palma aceasta de pământ, speculând într-un fel ideea aceasta marginală, da, e o parte componentă din biografia lui Druță, dar noi am trecut senin peste chestiunea aceasta. Asta nu ne-a abătut.
A fost o rătăcire, hai să-i zicem, „Casa Noastră - Republica Moldova” (1994), el a fost arhitectul principal, dar nu numai el, ci și fostul președinte. A fost o pătă care a umbrit în bună parte ceea ce a declarat la Congresul III al Scriitorilor din 1965, la Mișcarea de Eliberare Națională. „Druțiana” din 1988 rămâne de neșters, un eveniment foarte important, când satele noastre veneau aici să îl audă pe Druță. „Ora jertfirii” este una din cărțile de publicistică cele mai importante ale lui Ion Druță.
De-ar fi să însumăm într-un simbol mai cuprinzător și complex tot traseul zbaterilor noastre ființiale, cu toate necazurile și victoriile, și rătăcirile noastre, inclusiv cele induse din afară, în toată această perioadă - 30 de ani de independență, primul gând ar fi tot la Ion Druță.
Oricât ar dori mirmidonii să-l atragă de partea lor, el nu este nici al agrarienilor, nici al moldoveniștilor separatiști, nici al agresorilor cremlinezi. El este al nostru. Cu multul-puținul, cu bunele și relele. Al celor pătimiți, mioritici și veșnici cârtitori, și totuși iertători.
Românii Basarabiei moldave nu au să-l uite niciodată! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace cu drepții!
Leanca Lașco-Rață: Vă mulțumesc tare mult, domnule Hadârcă, pentru această intervenție.
