INTERVIU // Mihai Isac, despre discursul lui Erdogan: A fost un spectacol politic
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan a lansat, pe 1 octombrie, un avertisment dur atât la adresa „teroriștilor”, cât și a Uniunii Europene, despre care a spus că face Turcia „să aștepte de 40 de ani”. Discursul liderului turc a venit la câteva ore după atentatul sinucigaș asupra sediului poliției din Ankara și Ministerului de Interne, instituții aflate în aceeași clădire, produs în urma unei hotărâri a CEDO, catalogată drept „ultima picătură care a umplut paharul”.
Subiectele au fost discutate cu analistul de politică externă, Mihai Isac, în cadrul ediției de știri, moderată de către Leanca Lașco-Rață. Găsiți mai jos textul interviului.
Leanca Lașco-Rață: Așadar, kurzii sunt o problemă pentru Turcia și Erdogan, am văzut cum a pus problema aderării Suediei la NATO. În opinia Dumneavoastră, cum se explică această radicalizare a kurzilor și cât de justificat este răspunsul Turciei Irakului?
Mihai Isac: Acțiunea teroristă de la Ankara a fost condamnată de autoritățile turce, dar și de majoritatea partenerilor din NATO. Acest război al mișcării teroriste cu autoritățile de la Ankara durează peste 40 de ani. În pofida unor ofensive dure ale armatei în Nordul Irakului și în Siria, precum și al unor ofensive interne foarte puternice, amenințarea teroristă este încă permanentă la granițele Turciei. Din păcate, nici regimul de la Ankara și nici kurzii nu au reușit să găsească o cale comună de discuție și să ajungă la un acord care să ducă treptat către o pace stabilă în regiune.
Pe fondul războiului civil din Siria și al intervenției militare turce din țară, conflictul între mișcările de kurzi și armată se va intensifica pe viitor. Erdogan folosește războiul împotriva separatiștilor kurzi pentru consolidarea propriei puteri. Să nu uităm faptul că, pe scena politică din Turcia, orice mișcare ce se asociază luptei kurzilor pentru autonomie sau independență este supusă represiunii de către organele statului turc. Iar în acest moment între Erdogan și liderii politici ai Mișcării separatiste kurde nu există niciun dialog. Ankara a reușit să își consolideze relațiile cu regiunea kurdă autonomă din Nordul Irakului și, în acest moment, aceste acțiuni ale aviației kurde au fost făcute cu acceptul autorităților din zona autonomă kurdă, dar și al autorităților de la Bagdad. Lupta kurzilor pentru autonomie și independență nu se rezumă doar la Turcia, dar există o mișcare kurdă care solicită autonomia și din partea frontului cu Iran și mai sunt aceste mișcări kurde în Siria, unde, pe fondul războiului civil, kurzii au reușit să își creeze un para-stat, situat chiar la granițele Turciei și împotriva căreia Ankara a dezlănțuit mai multe offensive militare menite să elimine acele amenințări militare percepute de Ankara.
În ceea ce privește aderarea Suediei, Erdogan nu face decât să continue acest șantaj față de țările partenere din NATO, cerând cu insistență primirea de avioane F16 în schimbul acceptării aderării Suediei la blocul Nord Atlantic.
Leanca Lașco-Rață: De ce a ales Erdogan să tensioneze relațiile cu Uniunea Europeană?
Mihai Isac: Bine, să nu uităm că domnul Erdogan este un lider populist, care știe să folosească un discurs naționalist pentru atingerea unor obiective de imagine.
Totodată, este un lider realist. Știe că, fără Uniunea Europeană, economia Turciei va scădea foarte mult. Principalul partener al Turciei din punct de vedere economic este Uniunea Europeană, iar faptul că acest proces de aderare la Uniunea Europeană nu a evoluat se datorează atât situației geopolitice, cât și reticenței statului turc de a implementa anumite reforme.
După evenimentele din vara anului 2016, când a luat un avertisment după încercarea lui Fethullah Gülen de încercare de lovitură de stat, situația democrației în Turcia s-a înrăutățit în mod considerabil. Cu toate acestea, să nu uităm că, la alegerile prezidențiale din acest an, domnul Erdogan a luat încă un mandat.
Este de așteptat ca Recep Tayyip Erdogan să încerce să își canalizeze puterea prin modificarea Constituției turce, iar acest lucru duce, cum este și normal, la soluționarea relațiilor cu Uniunea Europeană, care este un bloc care își dorește să aibă parteneri care respectă regulile democratice.
Este un război al declarațiilor care nu va avea un impact real asupra relațiilor dintre Ankara și Bruxelles, mai ales că între cele două părți se negociază dosare foarte importante. Să nu uităm că în Turcia, în acest moment, sunt între 4 și 5 milioane de refugiați din Siria, Afganistan, Pakistan, Bangladesh și alte state. Iar pentru menținerea lor în Turcia și pentru a nu le permite lor să înceapă un drum către Uniunea Europeană, Bruxelles-ul alocă milioane de euro anual.
Erdogan încearcă să impună această politică a neotomanismului în regiune și, așa cum este obișnuită zona noastră de lume, folosirea unui discurs agresiv la adresa unor instituții sau a unor state nu înseamnă ruperea relațiilor sau răcirea relațiilor. Pur și simplu, acel discurs a fost un spectacol politic, destinat propriei populații mai mult decât direct Bruxelles-ului.
Leanca Lașco-Rață: Domnule Isac, vă mulțumesc mult pentru această discuție.
