Interviu ÎN CONTEXT// Andrei Curăraru: Modernizarea va permite Armatei Naționale să facă față riscurilor de securitate
Majorarea salariilor în Armata Națională. Peste 16 milioane și jumătate de lei vor fi alocate pentru perioada 1 octombrie - 21 decembrie, dintre care aproximativ 8 milioane vor fi acoperite din economiile Ministerului Apărării. Amendamentele acestei legi privind salarizarea în sectorul public vor costa bugetul 146,3 milioane de lei pe an.
Ministerul Apărării și cel al Finanțelor nu au prezentat deocamdată estimările salariului mediu pe care îl vor primi angajații din armată. Majorarea vizează militarii profesioniști angajați prin contract.
Subiectele au fost discutate cu expertul în drept, politici publice și securitate, Andrei Curăraru, în cadrul emisiunii „În Context” de la Moldova 1, moderată de Radu Osipov. Vedeți în continuare textul interviului.
Radu Osipov: Așadar, Armata Națională nu este întocmai o armată profesionistă, a spus ministrul Apărării. Care e profilul soldaților noștri dacă e să luăm în considerare că aproximativ 50 la sută dintre aceștia sunt angajați prin contract și restul recruți?
Andrei Curăraru: A fost o hotărâre de Guvern legată de încorporarea în armata națională. Circa 1250 de soldați au fost încorporați, 600 și-au îndeplinit deja un serviciu în termen. Din păcate, creșterea numărului de soldați profesioniști întârzie. E un proces normal, practic toate statele post-sovietice au trecut prin acest proces. Este legat și de modernizare. După cum ați menționat și dumneavoastră, a fost achiziționat și acel radar mobil, care va permite să monitorizăm mai bine spațiul aerian. Este un proces lent, dar un proces necesar de modernizare și de capabilizare a Armatei Naționale să facă față unor riscuri de securitate.
Radu Osipov: Cine, de obicei, ajunge în Armata Națională? Pentru că, până recent, Armata Națională nu era văzută cu ochi buni și foarte mulți nu vor să facă serviciul militar.
Andrei Curăraru: Cred că e un pic mai greu să faci un profil sociologic al recrutului din Armata Națională. Dar observăm că, în general, cariera militară nu a beneficiat de prestigiu o perioadă de timp și mai degrabă erau persoane din mediul rural care ajungeau acolo sau persoane care nu făceau studii superioare sau urmau să facă studii superioare, dar deja la Academia Armată. Posibilitățile de creștere profesională în cadrul armatei tot se dezvoltă. Dacă e să vorbim despre misiunile internaționale, despre posibilitatea de creștere profesională, ea este în ascensiune. În sensul acesta, Republica Moldova se aliniază cu siguranță multor state europene care văd în Armata Națională și o posibilitate diplomatică, posibilitate de participare la misiuni internaționale. De exemplu, noi participăm la misiunea din Kosovo. Am vorbit despre faptul că suntem disponibili să-i ajutăm pe colegii din Ucraina cu dezamorsarea minelor, care sunt o primejdie foarte mare pentru statul vecin. Noi nu trebuie să vedem Armata Națională drept o sursă de cheltuieli și de probleme și așa mai departe, dar drept o modalitate de a contribui inclusiv la stabilitatea regională.
Radu Osipov: Apropo, cum vi se pare această narațiune că nu ar trebui majorate cheltuielile pentru armată? Și tot aici vreau să ne referim la această proporție de 0,38% din PIB, în timp ce standardele occidentale solicită 2%.
Andrei Curăraru: Un stat neutru întotdeauna va cheltui mai mult decât un stat care este aliat cu cineva militar. Pentru că alianța oferă beneficii pe care nu le poți realiza singur. De exemplu, spațiul aerian. Dacă am fi fost membri ai unei alianțe militare, am fi putut să contăm pe vecini care să ne asigure monitorizarea spațiului aerian. Dar așa trebuie să facem față singuri. Și până acum tot contam pe vecini, dar cumva mai indirect, prin contacte bilaterale. Până la urmă, trebuie să înțelegem că Armata Națională trebuie privită ca o investiție în stabilitate. Orice investiție în securitate se răsfrânge într-o stabilitate extinsă, iar stabilitatea înseamnă un mediu de business mai sigur. Dacă noi vedem acest domeniu doar ca un domeniu în care sunt cheltuieli, trebuie să vedem ce se întâmplă în alte state. Ce se întâmplă în Ucraina? Modernizarea Armatei Naționale este un proces care trebuia realizat încă cel puțin în anii 2000. Mulți lideri politici care au oferit medalii și epoleți de generali nu au investit în modernizarea armatei. Noi nu avem nevoie de un corp de ofițeri foarte mare sau de un număr excesiv de mare de generali pe care îi avem acum. Dar avem nevoie de o armată mică, dar cu capabilități extinse și cu o reacție rapidă.
Radu Osipov: Aceste amânări au fost intenționate sau așa s-a întâmplat din lipsă de fonduri?
Andrei Curăraru: Republica Moldova trece dintr-o criză în alta și putem să cităm și acesta drept unul dintre factorii care au contribuit. Dar modernizarea Armatei Naționale nu a fost niciodată o prioritate și abia acum, când vedem că deja suntem practic în situație de război hibrid, începem să investim în acele capabilități. Când ne gândim la Armata Națională, nu trebuie să ne gândim doar la soldați și mitraliere. Ar trebui să ne gândim la capabilități de apărare cibernetică, capabilități de interoperabilitate, de schimb de informații, capabilități de utilizare a unor tehnologii performante, cum ar fi cele legate de drone. Trebuie să înțelegem că armata este un corp sofisticat și din ce în ce mai sofisticat. Din moment ce vom vedea astfel, va dispărea și necesitatea de recruți. Pentru că un recrut nu va fi suficient de pregătit pentru a putea opera acele mecanisme complexe pe care le operează un soldat.
Radu Osipov: Armata nu poate fi scoasă din acest spectru de securitate națională pentru că atunci când vorbim despre cheltuieli pentru apărarea națională ne referim doar la armată. Aceste 0,38 de procente sunt suficiente sau nu, chiar dacă majorarea a fost semnificativă în ultimul an, aproape 68 la sută?
Andrei Curăraru: Eu aș spune că obiectivul de două procente din PIB este unul realist, el trebuie legat de faptul că se schimbă până la urmă obiectivele Armatei Naționale. Armata Națională poate fi și o sursă de venit în sensul participării la misiuni internaționale, interoperabilității cu alte state europene, participării la diferite exerciții și atragere de fonduri. Acest mirific element că, uite, noi doar cheltuim bani și ei nu vin, nu este tocmai adevărat. Majoritatea investițiilor mari, care vin în Armata Națională, vin inclusiv pe filiera ajutorului. Dar pentru a obține acest ajutor, trebuie să ne modernizăm. Inclusiv pe calea integrării europene. Există fonduri care sunt dedicate în special securității. Am văzut că astfel de fonduri au fost lansate și atunci când s-a deschis Misiunea Civilă Europeană. Acestea sunt dedicate în special riscurilor hibride și riscurilor cibernetice care s-ar încadra perfect. Armata Națională trebuie privită ca o investiție pe termen lung, care garantează mai multă fezabilitate, garantează că orice inamic se va gândi de două ori înainte să ne atace și garantează faptul că Republica Moldova se aliniază unor standarde internaționale înalte.
Radu Osipov: Se vorbește în ultima perioadă că neutralitatea nu e o garanție de securitate, dar în același timp Armata Națională cât de mult poate descuraja un inamic?
Andrei Curăraru: Efectul de descurajare, de obicei, este legat de inamici cu capabilități mici. Dacă e să vorbim, spre exemplu, de inamicul cel mai potențial posibil, cum ar fi – să nu dea Domnul! – o activizare a conflictului transnistrean, ei tot nu au o armată foarte modernă. Iar descurajarea vine nu în sensul în care noi vom învinge, dar că acele pierderi pe care le-ar avea acest inamic potențial ar fi atât de mari că ei nu se vor hotărî să facă această mișcare. Și până la urmă, strategia este de a cere ajutor de la organisme internaționale și de a ține acel potențial inamic într-o situație absolut imaginară în a înainta prea mult. Până la urmă, acesta este unul dintre elementele pe care le poate garanta Armata Națională, dar în afară de aceasta, dezamorsarea unor explozive pe care le găsim în urma celui de-al Doilea Război Mondial, participarea la misiuni internaționale, participarea la lichidarea situațiilor excepționale. O armată modernă este foarte variată și poate fi interoperabilă cu foarte multe elemente. Nu trebuie să vedem în armată doar un mijloc de descurajare. Aceasta este una dintre funcțiile sale, dar ele sunt multiple.
Radu Osipov: Vă mulțumesc.
