Mai mult de jumătate dintre deținuții recidiviști au trecut pragul pușcăriei de cel puțin trei ori
În închisorile din Republica Moldova, peste jumătate dintre deținuți au avut antecedente penale. Aproximativ 30% dintre aceștia au mai fost condamnați anterior, iar restul au un istoric de recidivă. Cu toate eforturile depuse pentru a oferi programe de reintegrare și educație pentru însușirea unor meserii, rata recidivei rămâne o problemă serioasă. Unii ajung la închisoare din nou, chiar și de patru ori.
Din numărul total de recidiviști, mai exact 2885, 16 sunt minori.
Majoritatea deținuților care își ispășesc pedeapsa la Penitenciarul nr.18 Brănești de tip semi-închis, nu sunt la prima abatere de la lege. Astfel, aproape 60 la sută dintre deținuți au în spate cel puțin un episod de recidivă.
Unul dintre aceștia este Vasile, pe care îl vom numi așa în acest reportaj pentru că nu a dorit să-i dezvăluim identitatea. El a ajuns în închisoare pentru a patra oară, fiind condamnat de fiecare dată pentru furt.
„Mă eliberam și nu puteam să îmi găsesc de lucru. Cazierul era negru. Acolo îmi spuneau că nu au nevoie de așa persoane. Nu aveam bani, nu aveam cu ce mă întreține, începeam iar să fur, după care plecam peste hotare, nu pentru o perioadă lungă de timp, după care mă întorceam în Moldova și mă rețineau”, povestește deținutul.
Vasile va împlini luna viitoare 41 de ani. Aproape toată viața adultă a fost închis - 16 ani, din cauza obsesiei pentru jocurile de noroc.
„Primul furt m-a determinat încă când erau aparatele de joc. Nu știu, într-adevăr era o boală. Aparatele de joc m-au ... Primul caz care a fost când rămâneam fără niciun leu în buzunar și într-o stare de stres că am să câștig, că una, alta... Eram și căsătorit... Făceam probleme la familie”, povestește bărbatul.
În luna mai, Vasile urmează să fie eliberat. Bărbatul speră să-și găsească un loc de muncă onest și să fie mai aproape de familie.
„O să fac tot posibilul ca să nu mai nimeresc în pușcărie”, spune deținutul.
Motivele care îi fac să recidiveze pe majoritatea deținuților sunt deseori aceleași, mai ales în cazul tinerilor: lipsa perspectivei, dificultățile în găsirea unui loc de muncă și anturajul.
„Unul din motive și principalul consider că este vârsta fragedă și tinerii cel mai mult recidivează. Ei nu au ocupație după liberare, doresc să obțină lucrurile mai ușor și într-un timp foarte scurt. Lipsa unui loc de muncă, lipsa susținerii familiei, anturajul”, menționează Iurie Cotruță, șeful Secției integrare socială din Penitenciarul nr. 17.
Unii deținuți aleg închisoarea ca alternativă, considerând-o mai sigură decât societatea, pe care o percep drept inaccesibilă. Cu toate acestea, se fac eforturi pentru a-i ajuta să se reintegreze și să își construiască o viață onestă după eliberare.
„Am înaintat demersuri pentru două clase de studii la specialitatea de tencuitor și mașina de tăiat piatră. Condamnații ies zilnic la muncă. Sunt încadrați în câmpul muncii pentru a obține și o profesie. Pe lângă toate acestea avem și un șir de programe psihologice”, spune Iurie Cotruță.
Cu toate acestea, eforturile statului nu sunt întotdeauna suficiente pentru unii deținuți, care nu au determinarea necesară pentru a reuși în afara gratiilor.
„La moment statul pune la dispoziția deținuților astfel de programe. Poate nu sunt la fel de complexe, dar există. Există inspectoratul de probațiune care oferă o punte de legătură între el și societate. Dar iarăși, nu statul ar fi responsabil. Este și dorința persoanei, și voința persoanei. Este și vorba cum societatea percepe chestia asta”, spune Ana Toruta, ofițer principal, Direcția reintegrare socială.
Potrivit Administrației Naționale a Penitenciarelor, din numărul total de recidiviști, mai mult de jumătate a trecut pragul pușcăriei de cel puțin trei ori. 16 sunt minori, 1141 - bărbați, iar restul femei.
