Interviu ÎN CONTEXT// Octavian Țîcu: Asistăm la un faliment instituțional al Bisericii Ortodoxe Ruse în Republica Moldova
Biserica rusă din Moldova a fost la un pas de schismă. Săptămâna trecută, Mitropolitul Vladimir, care acceptă autoritatea Patriarhului moscovit Kirill, a reușit să convingă un grup de preoți să rămână în cadrul Bisericii Ruse. Pe de altă parte, alții au trecut la Patriarhia Română cu tot cu parohii. Biserica Română este reprezentată la Chișinău de Mitropolia Basarabiei, moștenitoarea mitropoliei interbelice românești, desființată de comuniști în 1944, când a fost ocupată Basarabia.
Așadar, Biserica Română din Republica Moldova a fost reactivată în 1992. Există un conflict de succesiune. Nu a mai obținut înapoi patrimoniul naționalizat de puterea sovietică. Mitropolia Moldovei intră sub jurisdicția Patriarhiei Ruse, dar se revendică instituțional drept moștenitoarea mitropoliei interbelice a Basarabiei, fără a avea recunoașterea necesară, dar cu drepturi de proprietate. Acest conflict a existat de-a lungul tranziției. Acum însă, agresiunea rusă a generat probleme de moralitate în mintea unor fețe bisericești și enoriași.
Subiectele au fost discutate cu istoricul și politicianul Octavian Țîcu, prezent în platoul emisiunii „În Context” de la Moldova 1. Vedeți în continuare textul interviului.
Radu Osipov: Domnule Țîcu, bună seara. Așadar, spuneam mai devreme: este un conflict de succesiune, este o alegere civilizațională. Dar, până ajungem la lucrurile serioase, cum credeți, cât de mult înțeleg enoriașii această bătălie pentru mințile și sufletele lor?
Octavian Țîcu: Dacă e să judecăm după alegerile locale care au avut loc în Republica Moldova, lucrurile din Ucraina au cam trecut pe alături. Și asta este un mare regret și o mare dezamăgire. Noi, spre exemplu, istoricii, oamenii care avem cât de cât o viziune asupra lucrurilor care se întâmplă, așteptam că acest război va influența decisiv cursul proeuropean al Republicii Moldova.
Însă aceste alegeri au arătat că, de fapt, cetățenii Republicii Moldova, prin cultura lor politică sau, mai degrabă, prin incultura politică, au dat un vot de blam orientării proeuropene. Și continuă să vadă salvarea Republicii Moldova prin intermediul unor partide care, în mare parte, au făcut jocul intereselor Rusiei în Republica Moldova. Pornind de la premisa că majoritatea enoriașilor sunt votanți, lucrul acesta nu arată deloc bine pentru alegerile parlamentare și prezidențiale care urmează.
Radu Osipov: Domnule Țîcu, iată acest război de succesiune. Cum este, totuși, posibil să te revendici de la Mitropolia Basarabiei interbelice din spațiul românesc și, în același timp, să accepți autoritatea Sfintei Rusii?
Octavian Țîcu: De fapt, trebuie să lămurim câteva lucruri importante care persistă. În spațiul nostru sunt foarte multe mituri și stereotipuri legate de istoricul evoluției Bisericii Ortodoxe. Ca atare, Mitropolia Moldovei, în denumirea ei originală, a cărei succesoare este Patriarhia Română, a fost fondată în 1401, încă în perioada lui Alexandru cel Bun. Și această Mitropolie a Moldovei, care își are sediul la Iași, dar a avut sediul la Suceava, nu are nicio conexiune cu actuala Mitropolie a Chișinăului și a Întregii Moldove, așa cum își spune. Pentru că, de fapt, este o structură de ocupație bisericească rusă, care a fost instalată abuziv în 1940 și după aceea, repetat, în 1944. Ea este o succesoare a Bisericii Ruse Sovietice transformate în Biserică Rusă și care, de fapt, și-a asumat această denumire de Mitropolie a Chișinăului și a Întregii Moldove. Și asta nu reflectă în niciun fel situația propriu-zisă.
Pe de altă parte, Patriarhia Română, care este moștenitoarea de drept a Mitropoliei Moldovei, are aici ca reprezentantă Mitropolia Basarabiei, care este o instituție bisericească fondată de statul român în anul 1925 și care, abuziv, a fost înlăturată în 1940, împreună înstrăinate și proprietățile și așa mai departe. Și care a intrat în drept, în anul 1992, s-a bătut foarte mult pentru acest drept de a intra în legalitate. Pentru că, inițial, Curtea de Apel a dat câștig de cauză, iar Curtea de Justiție, influențată de președintele Petru Lucinschi, a abrogat această decizie. În ultimă instanță, au câștigat la CtEDO, în anul 2002, și de fapt sunt în legalitate. Și este unica instituție legală a Bisericii Ortodoxe Române în spațiul nostru, așa să spunem.
Prin urmare, ceea ce avem la ora actuală este de fapt un faliment instituțional al Bisericii Ortodoxe Ruse per general în spațiul postsovietic. Nu doar în Republica Moldova, dar și în Ucraina și în alte părți. Pentru că Biserica Rusă, în general, a făcut corp comun cu politica expansionistă rusă, cu politica imperialistă. Biserica a fost întotdeauna parte integrantă a scopurilor de propagandă rusă. Mitul celei de-a treia Rome și ideea panslavistă de protecție asupra tuturor ortodocșilor au fost niște panacee, niște umbrele în spatele cărora Rusia și-a urmărit propriile scopuri imperialiste. Pe care, de fapt, le are și acum în Ucraina.
Iar în Republica Moldova atestăm o criză de moralitate și legitimitate a Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, care nu știe ce să facă în condițiile în care întreaga noastră societate, clasa politică și orientarea, enoriașii condamnă războiul și își doresc o orientare spre Uniunea Europeană. Iar Biserica Rusă și afilierea instituțională a Mitropoliei Chișinăului cu Rusia subminează întreaga legitimitate pe care o mai avea din punct de vedere al poziționării sale în spațiul spiritual din Republica Moldova.
Radu Osipov: Într-adevăr, multe comunități de ruși ortodocși din afara Rusiei s-au dezis de Patriarhia Moscovită, dar aceste comunități sunt pestrițe, sunt nepoții celor care au luptat la Revoluție contra bolșevicilor, sunt rușii lipoveni. Sunt multe diferențe, dar iată, în Republica Moldova este cu totul altă situație. Și despre acest faliment instituțional al Bisericii Ortodoxe Ruse în toate comunitățile ei. Care ar fi soluția pentru Moldova, e posibilă totuși o uniune a acestor două mitropolii, dincolo de faptul că există aceste suspiciuni că Mitropolia Moldovei ar reprezenta interesele străine?
Octavian Țîcu: Să știți că nu există altă cale decât integrarea eparhiilor Mitropoliei Chișinăului și Întregii Moldove în cadrul Mitropoliei Basarabiei și, prin asta, în cadrul Patriarhiei de la București. Ceea ce se încearcă acum, începând cu scrisoarea Mitropolitului, cu scrisoarea lui Pavel Borșevschi, cu adunările preoților legate de aderare sau neaderare sunt de fapt niște acțiuni subversive în încercarea de a contracara acțiunile Mitropoliei Basarabiei de a reprezenta Patriarhia de la București.
Din punctul meu de vedere, există trei mari probleme, să le spunem așa, pe care încearcă să le rezolve Mitropolia Moldovei și Mitropolitul Vladimir. Prima este această criză de legitimitate, în primul rând, afilierea și asocierea cu Patriarhia de la Moscova pe care a dezavuat-o în scrisoare și prin care încearcă să spună că este străină de corpul nostru. Doi, lupta pentru putere, pentru că de fapt falimentul instituțional al Mitropoliei Moldovei, în ghilimele, să spunem, înseamnă plecarea in corpore, în masă, a preoților, migrarea spre Mitropolia Basarabiei. Această migrație nu poate fi oprită din mai multe raționamente. În primul rând, pentru că este clar că problemele financiare sunt mari, sărăcia este la fel de mare în Republica Moldova. Unica instituție ecleziastică care are o viziune inclusiv de întreținere financiară a bisericilor și a altor edificii bisericești este Patriarhia de la București. Și acest lucru este înțeles de toată lumea și asta se explică.
Ca să explic câteva nuanțe. Deci, preoții Mitropoliei Moldovei nu sunt salariați, ei își câștigă veniturile din donațiile pe care le dau enoriașii, în condițiile în care nu plătesc impozite, taxe și alte chestiuni pentru că așa s-a creat o cutumă, așa să-i spunem. Dincolo de faptul că este într-un spațiu, din punct de vedere istoric, abuziv instalat. În cadrul Mitropoliei Basarabiei există salarizare. Și încă o chestiune importantă, la momentul pensionării, nu există pensie pentru preoți, ei rămân în plata parohiei unde au fost ultima oară preoți.
În cadrul Patriarhiei Române și în cadrul Mitropoliei Basarabiei, există o abordare europeană. Preoții sunt salarizați, au un venit clar, taxele sunt fixe. Deci lucrurile merg până la pensionare și un statut, așa cum îl au bisericile în întreaga comunitate europeană. În plus, felul în care evoluează trecerea de la Mitropolia Moldovei spre cea a Basarabiei arată că de fapt este un proces de neoprit. În primul rând, pentru că Biserica Basarabiei este legitimă. Este unicul corp recunoscut al Bisericii Ortodoxe Române în acest spațiu, o continuatoare a Mitropoliei Basarabiei din perioada interbelică. Și asta în condițiile în care foarte mulți dintre preoții Mitropoliei Chișinăului și Moldovei sunt absolvenți ai unor instituții teologice românești. Și de foarte multe ori, fiind în discuții cu ei, atingând această problemă, își doresc o apropiere foarte mare de România.
Și nu înțeleg de ce de foarte multe ori au probleme în condițiile în care încearcă această apropiere de România. Prin urmare, este clar că această bătălie trebuie, în cele din urmă, să se termine printr-un faliment definitiv al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove și instaurarea unei singure Mitropolii a Basarabiei sub jurisdicția Patriarhiei de la București.
Radu Osipov: Domnule Țîcu, am vorbit despre un război de succesiune între Mitropolia Moldovei, subordonată Rusiei, și Mitropolia Basarabiei. În același timp, mai este un aspect. L-am ascultat atent pe Patriarhul Chiril ce propovăduiește. Vorbește mereu despre lumea rusă, despre tărâmurile sfintei Rusii. În limba română Rusi și Rusia se traduc cu același cuvânt: Rusia, deși există o mare diferență. Până la urmă, unde este adevărata Rusie creștină: la Kiev sau la Moscova?
Octavian Țîcu: Bine, creștinarea întregii Rusii a avut loc la Kiev. Asta este descendența bizantină, pe care de fapt Moscova a furat-o prin secolul al XV-a, atunci când a inventat mitul celei de-a treia Rome. Acest mit înseamnă că, după prăbușirea Constantinopolului, adică ocuparea Constantinopolului de către armatele otomane la 1453, s-a inventat această idee că Moscova ar fi a treia Romă, după prima Romă adevărată și apoi Constantinopol. Și că are misiunea de a păstori întreaga Biserică Ortodoxă. Lucrul ăsta a fost dezavuat pentru că de fapt Patriarhia de la Constantinopol a rămas în continuare. Ei s-au supus majoritatea bisericilor din spațiul de altădată al creștinismului răsăritean și rămâne în continuare de fapt o bătălie în interiorul familiei. Dar cel mai recent război într-adevăr a schimbat profund datele problemei. Pentru că Biserica Ortodoxă Ucraineană a devenit autocefală, iar asocierea cu Rusia și cu Patriarhia de la Moscova devine păguboasă. Ce au dorit, de fapt, să facă Mitropolitul Vladimir Cantarean și anturajul său? Au dorit să însceneze o diversiune prin care să intre in corpore cu Mitropolia Moldovei în cadrul Patriarhiei de la București, ocolind Mitropolia Basarabiei. Lucrul acesta nu se poate întâmpla pentru că ar însemna dinamitarea structurii ierarhice a Patriarhiei de la București. Prin urmare, lucrurile sunt la vedere. Asta probabil a și încercat ultima ședință a Sinodului să rezolve - menținerea pe poziții, caterisirea în continuare a preoților care trec masiv la Mitropolia Basarabiei. Dar, din punct de vedere canonic și istoric, nu există nici un drept al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove să caterisească acești preoți. Ea însăși este o biserică care se află ilegal pe teritoriul Republicii Moldova
Radu Osipov: Domnule Țîcu, vă mulțumesc pentru aceste explicații.
Octavian Țîcu: Cu mare drag, o seară bună!
