Ziua moașei, o tradiție uitată. La Muzeul Național de Etnografie a avut loc un eveniment care aduce în prim-plan ritualuri din străbuni
Cântece, dansuri, obiceiuri uitate și multă voie bună la Sărbătoarea „Ziua moașei”, Ziua babei sau în bulgară Babinden, organizată de Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală în parteneriat cu ansamblul folcloric bulgar „Văglence”. Potrivit tradiției, „Ziua babei” este sărbătorită doar de femei, figura centrală fiind moașa. Pe vremuri, „Ziua babei” se sărbătorea în fiecare comunitate, acum însă este pe cale de dispariție. Iată de ce organizatorii și-au propus renașterea și păstrarea tradiției pentru generațiile viitoare.
Cu lumânări aprinse, doamnele au spus în debutul întâlnirii rugăciunea Tatăl Nostru, au gustat din coliva preparată de Elena Cojocari, director adjunct al muzeului. Cu mare atenție au ascultat comentariile Anei Pagur despre Ziua moașei.
„Ziua moașei se numește, asta-i moașa care a moșit. Înainte doar primeau nașterea acasă, acum, slavă Domnului, sunt condiții foarte bune, dar tradiția rămâne. Pe data de 21 ianuarie, fie luni, fie duminică, sărbătoarea merge în toate satele bulgăreși și nu numai bulgărești”, spune conducătorul artistic al ansamblului „Văglence", Ana Pagur.
„Această sărbătoare a moașei se sărbătorește a doua zi după Bobotează în satele de la sud. În satele de la centru s-a sărbătorit a doua zi după Sfântul Vasile, iar în cele de la nord trebuie să se sărbătorească a patra zi după Paști”, povestește etnografa Varvara Buzilă.
„Femeia care a fost moșită numaidecât trebuia să vină pe data de 21 la moașă și să-i spele mâinile, principala tradiție asta-i spălatul mâinilor”, spune Ana Pagur.
În semn de recunoștință pentru că au fost ajutate să aducă pe lume copii sănătoși, mamele ofereau moașelor daruri simbolice: prosoape, săpun, cratițe. Participantele au venit la eveniment din dorința de a cunoaște tradițiile.
„Vă spun sincer, sunt de la țară, dar nu cunosc această tradiție și am venit aici ca să cunosc mai aproape, mai ales că Ziua moașei, asta e legat de o viață nouă, de o continuitate.”;
„Bunica mea Susana, mama mamei mele, a fost moașă în satul nostru. Noi, jumătate din copiii din sat, pe care bunica i-a primit pe lume, eu fac parte din ei.”;
„Eu personal țin minte despre această sărbătoare că era și la moldoveni, nu doar la bulgari. O tradiție care era și dădea de înțeles că oamenii niciodată nu s-au pierdut, chiar dacă nu era dezvoltată medicina.”
De mai multe ori s-a menționat că bărbații nu sunt bineveniți la sărbătoare.
„Este sărbătoarea tuturor femeilor, întâi de toate, și a moașei care este căpetenia femeilor. Două zile în an în tradiția noastră femeile au sărbătorile lor în care bărbații nu au ce căuta, una este a moașei și a doua este petrecerea Rusaliilor”, spune Varvara Buzilă.
Programul ansamblului "Văglence", ajuns la a 35-a aniversare de la întemeiere, a demonstrat bogăția folclorului bulgar, importanța readucerii în actualitate a unei tradiții uitate: Ziua babei, Ziua moașei.
