Interviu ÎN CONTEXT// Ion Varta despre Marea Unire din 1859: A fost un moment miraculos pentru românii din cele două principate
Se împlinesc astăzi 165 de ani de la Unirea Principatelor Române sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În 1859, a fost ales domnitor în Moldova și Țara Românească și a pus bazele statului român modern. La București, președintele Klaus Iohannis și prim-ministrul Marcel Ciolacu au participat la o ceremonie festivă, fostul premier Nicolae Ciucă a mers la Iași, iar la Chișinău, Mitropolia Basarabiei a ținut un scurt serviciu religios.
Despre importanța acestui eveniment, a vorbit istoricul Ion Varta, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, prezent în platoul emisiunii „ÎN CONTEXT” de la Moldova 1. Mai jos găsiți textul interviului.
Radu Osipov: Istoricul Ion Varta este în platoul de la Moldova 1. Domnule Varta, bună seara, vă mulțumesc pentru că ați acceptat invitația noastră. Așadar, unirea lui Ioan Cuza, o uniune personală care a dus în câțiva ani la crearea statului român modern. Și noi am participat, basarabenii, pentru că Prutul de Jos, Gurile Dunării făceau parte din principatul Moldovei atunci. Rusia tocmai pierduse războiul Crimeii, era în conflict cu Occidentul. Care a fost efectul acestei ieșiri din zona de influență a Rusiei și cum s-a produs de fapt?
Ion Varta: A fost un moment miraculos, a fost un miracol pentru români, pentru românii din cele două principate. Pentru că Rusia, se știe foarte bine, a debutat atunci la 1711 cu acele războaie. Războaie de agresiune, războaie de cucerire. Dintr-o imprudență a comis această eroare de calcul marele nostru iluminist, om de cultură, romancier, filozof, diplomat, atâtea calități... istoric de valoare, Dimitrie Cantemir. Deci, a considerat că Rusia ortodoxă este o opțiune mai bună decât puterea suzerană și a fost o eroare, de fapt. Pentru că după aceea nereușită, acel eșec, Bătălia de la Stănilești, am avut parte de 10 războaie ruso-turce. Au fost niște cataclisme adevărate. Poate o excepție ar fi acest război al Crimeii, care n-a produs atâtea ravagii câte le-au produs celelalte războaie. Pentru că prezența rusească a fost de un singur an. Majoritatea războaielor au durat până la șase ani.
Și bineînțeles că prezența îndelungată a fost una oneroasă, cu efecte dezastruoase pentru economia celor două țări române. Cu o catastrofă umanitară pentru populația din principate, pentru că în afară de corvezile multiplicate, care erau epuizante, s-a ajuns și într-un final, în timpul războiului din 1712, s-a ajuns și la o foamete cumplită. Dar acele epidemii care erau frecvente însoțitoare ale acelor războaie ruso-turce provocate tocmai în epicentrul aflării acestor ostași ruși,. Pentru că era o concentrare mare de oameni pe o suprafață mică, antisanitarie, lipsă de asistență adecvată medicală. Și aceste epidemii făceau ravagii în rândul populației autohtone.
Dar acest război, într-adevăr, a fost unul perdant pentru Imperiul Rus. Calculele au fost aiurite, au crezut că vor avea de reglat conturile doar cu Imperiul Otoman. Dar Imperiul Otoman a fost susținut frenetic de marile puteri europene. În primul rând, de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Franța, Imperiul al II-lea al lui Napoleon al III-a, Regatul Sardiniei. Pentru că au văzut un mare pericol această ascensiune a Rusiei, care era una tumultuoasă, prezenta pericol pentru interesele acestor mari puteri, aici, la Dunărea de Jos. Și de fapt, Rusia avea drept țintă strategică cele două strâmtori: Bosfor și Dardanele, ca să-și asigure ieșirea în mările calde.
Și atunci Poarta s-a pomenit cu aliați de nădejde. Rusia a fost somată, amenințată cu intrarea în război a Imperiului Austriac și a părăsit Principatele române. Noi, românii, atunci și cei din Moldova și din Țara Românească, ne-am oferit să luptăm voluntari de partea aliaților, de partea acestei coaliții anti rusești, cu obiectivul major de a readuce acasă toată Basarabia.
Din păcate, ați menționat corect, doar Sudul, doar cele trei județe sud basarabene au revenit în consecință, după ce s-a dezbătut problema românească în cadrul lucrărilor Congresului de Pace de la Paris. Dar tot atunci s-a luat decizia ca să fie consultată populația din cele două principate ce își doresc: unire sau separare. Și bineînțeles că se știe foarte bine cele două adunări consultative, Adunările ad-hoc sau Divanurile ad-hoc s-au pronunțat în unanimitate pentru unire, în frunte cu un principe străin. Este adevărat, primele rezultate ale alegerilor în Moldova au fost falsificate. Pentru că Nicolae Vogoride, care era un fel de locțiitor de domn, caimacamul căsătorit cu Ecaterina Conache, soră vitregă a lui Costache Negri, marele nostru înaintaș unionist, a oferit un serviciu absolut fabulos cauzei naționale românești. Pentru că a pătruns în safeul soțului, Nicolae Vogoride, și a extras de acolo 14 scrisori care vădeau în mod cert că el era o unealtă obedientă în mâinile autorităților otomane și a executat întocmai toate indicațiile ca să contracareze cauza unionistă la Iași.
Și aceste scrisori fiind publicate mai întâi în „L'Étoile du Danube” din Bruxelles. Pe urmă au fost preluate de toată presa occidentală și în felul ăsta Napoleon al III-lea s-a autosesizat. Au pus presiune pe britanici, au avut o întrevedere cu Regina Victoria, care s-a angajat la rândul ei să pună presiune pe sultan. Au fost anulate rezultatele acelor alegeri falsificate.
Și din a doua tentativă, unioniștii au avut o majoritate absolută în componența Adunării ad-hoc de la Iași. Cele două adunări în septembrie și, respectiv, în debutul lui octombrie s-au pronunțat, au votat patru puncte identice. Deci este clar că liderii unioniști de la Iași și de la București și-au concertat eforturile și aveau un scenariu comun și au acționat admirabil. Până la urmă, unirea s-a produs într-o altă formulă. Pentru că acele revendicări absolut firești ale românilor din cele două Principate, în cadrul lucrărilor Conferinței de la Paris din 58, au fost puternic amendate. Dar acea Convenție de la 7-19 august 1858 nu interzicea alegerea uneia și aceleiași persoane pe ambele tronuri. Se pare că, spune marele nostru istoric, Nicolae Corivan, că a fost o găselniță foarte reușită a diplomației franceze. Și au lăsat această portiță întredeschisă pentru ca românii să poată realiza unirea prin intermediul alegerii uneia și aceleiași persoane pe ambele tronuri. Și personalitatea care a ajuns să fie primul domn al acestor Principate Unite a fost nimeni altul decât Alexandru Ioan Cuza, care a fost o personalitate de excepție, pentru că, în cei șapte ani cât a domnit, a realizat atâtea primeniri, reforme cât alți domnitori secole de-a rândul n-au reușit să facă.
Radu Osipov: Domnule Varta, iată, am impresia că se repetă uneori istoria. Pentru că în 1856 Rusia slăbită din cauza războiului, se unesc Principatele române. În 1917 Rusia din nou slăbită din cauza războiului, românii se unesc iarăși. De fiecare dată, Rusia a recurs, s-a întors la metoda războiului, de multe ori a comis aceleași greșeli când și-a făcut dușman întregul Occident. Vreau să știu prin prisma aceasta cum vi se pare istoria și actualitatea, bineînțeles, pentru că Rusia din nou este în război împotriva Ucrainei și împotriva Occidentului, într-un fel.
Ion Varta: Ați punctat extraordinar. Este adevărat, istoria se repetă, are această calitate de a se repeta aproape trasă la indigo. Deci avem exact aceeași situație cu cele două pe care le-ați enunțat ceva mai devreme. Atunci, într-adevăr, în acel război al Crimeii, Rusia a fost înfrântă, izolată pe plan internațional, umilită. Pentru că i-au fost dictate niște condiții cu lichidarea fortificațiilor pe litoralul nordic al Mării Negre, cu interdicția de a avea flotă militară maritimă în bazinul Mării Negre, cu suprimarea protectoratului rusesc asupra principatelor, care de fapt au devenit aproape independente. De fapt erau cvasi independente. Au ajuns să fie sub garanția celor șapte mari puteri. Și aceste condiții au fost exploatate de o manieră admirabilă de către liderii unioniști, care au considerat că acum este momentul să profităm la maxim de aceste circumstanțe. Iar cei care au fost de fapt protagoniștii acestei miraculoase uniri, cum foarte exact ați spus în debutul emisiunii, a fost o „mare unire”.
Pentru că uneori istoricii noștri, colegii mei de breaslă, unii utilizează sintagma „mica unire”. Sună aproape peiorativ pentru că a fost o „mare unire”, o primă Mare Unire. A fost un model demn de urmat, un exemplu pentru viitoarele generații care au săvârșit acea Mare Unire, a doua „mare unire” în cadrul acelor evenimente pe finalul războiului, Primul Război Mondial. Dar, spuneam, războiul pierdut a scos din joc Rusia. Românii au exploatat la maxim, iar moldovenii au fost de fapt prima vioară, au fost protagoniștii acestei Uniri, pentru că erau cei mai suferinzi. Am avut parte, Moldova, țara Moldovei de două amputări, Bucovina și Basarabia...
Radu Osipov: Domnule Varta, aș vrea să ne referim mai mult aici, pentru că auzim tot felul de anacronisme și teze de propagandă că Moldova a fost prima, România mai apoi. Ar fi just să spunem că moldovenii într-adevăr au fost prima vioară, au făcut, s-au început unirile, în 59 Cuza pornește de la Iași, în 18 capitala era la Iași, pentru că Bucureștiul era sub ocupație germană și atunci când Regatul se unește cu Basarabia, harta de facto a României era principatul Moldovei.
Ion Varta: Așa este, corect! Așa ne-a fost soarta, destinul. Aveți dreptate, Bucureștiul a nimerit sub ocupația germană și austro-ungară în urma s-au dat niște lupte timp de trei zile, 20-23 noiembrie 1916. România, în debutul acelei ofensive din august 1916 a repurtat niște victorii splendide. Numai că rușii, în calitate de aliați, pentru că am acceptat să aderăm la blocul militaro-politic ANTANTA, nu și-au onorat acele angajamente pe care și le-au asumat prin intermediul semnării acelui document cu caracter militar. Pentru că au fost semnate în august 16 de către ministrul plenipotențiar al rușilor, Poklevski-Koziel aceste două documente. Acolo era specificat că ofensiva lui Brusilov trebuia să continue. Ea a fost sistată, iar ajutorul pentru frontul de Sud în Dobrogea nu a mai venit din partea acelor câteva divizii rusești.
Bineînțeles că România fiind lovită concentric din mai multe direcții, a fost nevoită să bată în retragere. Și Iașul a devenit capitala Regatului României, iar basarabenii iarăși au exploatat niște circumstanțe aproape identice. Pentru că Imperiul Rus s-a prăbușit în urma acelei Revoluții din februarie 17. Rusia a devenit una din cele mai democratice republici pe continentul european, cu libertatea cuvântului, libertatea întrunirilor, asociațiilor, inclusiv formațiunilor politice.
Și pe fundalul acestor libertăți, bineînțeles, cu un Imperiu peticit cu popoare captive, pentru că Rusia tot a cucerit teritorii străine, popoare străine. Și atunci s-au declanșat aceste mișcări de eliberare națională și noi ne-am încadrat perfect în acest clivaj și am repurtat o victorie splendidă. Pentru că liderii de atunci ai mișcării noastre de eliberare națională s-au descurcat de minune. Au trebuit să treacă printr-un labirint foarte complicat, complex. În debutul acelei mișcări nu au formulat revendicările maxime, adică reîntregirea, unirea. Mai întâi autonomie, parlament autentic, local, republică și proclamarea independenței.
Nu întâmplător pe 24 ianuarie 1918, într-un final pe 27 martie, va fi votat actul de revenire acasă. Noi am revenit acolo, de unde am fost luați cu hapca, printr-un abuz, pentru-o anexare, o dezbinare. Vorba cronicarului, Manolache Drăghici, a găsit o sintagmă perfect de exactă, deci din trupul Moldovei a fost rupt un ram, a fost dezbinat și încorporat cu de-a sila în componența unui imperiu care nu avea nicio treabă cu românii noștri. Și am avut parte de un destin tragic, pentru că la 1897, conform recensământului efectuat de autoritățile imperiale ruse, noi, românii majoritari autohtoni, eram cei mai inculți, după rromi. Deci, doar 6,8 procente știau să silabisească într-o limbă străină, limba rusă. Asta era consecința, una din consecințele acestei ocupații dezastruoase imperiale ruse.
Radu Osipov: Domnule Varta, vă mulțumesc pentru aceste discuții. Sper că am trecut în revistă principalele aspecte, pentru că am putea să continuăm această discuție la infinit și vă mai așteptăm la Moldova 1 și cu alte ocazii.
Ion Varta: Și eu vă mulțumesc pentru invitație.
