Expoziția „Toiagul Stăreției - scara spre Înviere la Mănăstirea Răciula”, inaugurată la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală
Icoane sfinte, fotografii vechi, cărți și unelte de muncă din chiliile măicuțelor de la Complexul monahal „Nașterea Maicii Domnului” din Răciula, raionul Călarași, pot fi văzute la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală (MNEIN). Aici a fost inaugurată expoziția cu genericul „Toiagul stăreției - scara spre Înviere la Mănăstirea Răciula”, care transpune istoria de 230 de ani a sfântului lăcaș.
Prin evoluarea Corului de copii „Glas îngeresc” din Răciula, Călărași, a început călătoria în istoria mănăstirii, cu un trecut de peste două secole.
„Au fost 22 de starețe și cinci stareți deoarece de la început mănăstirea a fost de călugări. După 1811, au venit de acum măicuțele de la schitul Mana. Avem unelte cu care măicuțele au muncit toată viața. Avem cărți, avem sfintele psaltiri”, spune cuvioasa maică Lavrentia, maică superioară.
„În primul rând, sunt fotografii de epocă de la sfârșitul sec.19 până în perioada contemporană și prin aceste fotografii avem, de fapt, derularea vieții monahale în această comunitate de la Răciula. Este, desigur, inventarul bisericesc, dar și acele lucruri folosite în gospodăria maicilor, fiindcă au locuit în așa-zise case-chilii, în care fiecare avea acele lucruri necesare pentru gospodărie”, relevă protoiereul-mitrofor Manole Brihuneț, cercetător științific.
Fondată la sfârșitul secolului 18, mănăstirea a fost una deosebit de valoroasă, deținătoare de proprietăți, dar și creatoare de valori...
„Putem vedea o parte din țesăturile care au fost confecționate la Răciula și apoi păstrate din generație în generație. Este o expoziție-pildă de păstrare a patrimoniului cultural, de recuperare, după mai multe decenii de închidere care astăzi este atât de necesară pentru identitatea acestei mănăstiri”, subliniază Andrei Prohin, secretar științific la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală.
Premiera expozițională era așteptată de vizitatori, unii veniți chiar de pe meleagurile călărășene.
„Vrem să știm istoria Mănăstirii Răciula pentru că noi frecventăm mănăstirea aceasta la fiecare sărbătoare, locuim în satul Răciula și asta-i o istorie prețioasă pentru noi, creștinii”, susține Ala Moraru, enoriașă, Răciula, Călărași.
„Mănăstirea Răciula este un centru spiritual, una dintre cele mai durute mănăstiri de la noi, în timpurile sovietice a suferit în 1959 calvarul”, afirmă enoriașa Tatiana Popa din Palanca, Călărași.
„În 1959, pe 23 iunie, au venit de la puterea sovietică și i-au spus maicii starețe că mănăstirea trebuie să se închidă. Au apărat foarte mulți, toată lumea, pe atunci era timpul lucrului pe câmp. Toți au sărit cu furcile, cu sapele. Maicile zi și noapte au stat în mănăstire, în Sfânta Biserică, au plâns, au citit acatiste, s-au rugat, dar pe data de 2 iulie au adus 500 de milițieni, au adus tancuri pe Valea Ichelului și, când a apărut atâta muniție, lumea nu a putut rezista și au închis mănăstirea. În două zile, a fost dat jos Turnul, crucile răsturnate, toată podoaba bisericii a fost încărcată în mașini și arsă”, relatează cuvioasa maică Lavrentia, maică superioară.
În acea confruntare, mulți au murit și numeroși creștini au fost deportați în Siberia.
„Îi pomenim în toată ziua, în toată ziua îi pomenim...”
Expoziția „Toiagul Stăreției, scara spre Înviere la Mănăstirea Răciula” poate fi văzută la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală până pe 21 iulie curent.
Autor: Silvia Hodorogea
