INTERVIU // Artur Leșcu: Acel prim val de deportări este unul dintr-un șir de evenimente tragice în care s-au întâmplat lucruri greu de înțeles în secolul 21
Puterea sovietică a încercat să-și mușamalizeze intențiile, dar a lăsat destule acte care denotă intenția de a curăța teritoriul Basarabiei și Bucovinei de cei mai buni reprezentanți ai neamului precum intelectuali, profesori, moșieri sau activiști - victime ale deportărilor staliniste, constată doctorul în istorie, Artur Leșcu. Expertul Comunității WatchDog a mai declarat în platoul emisiunii ÎN CONTEXT că acel an groaznic a început cu anexarea Basarabiei pe 28 iunie 1940, iar acel prim val de deportări este unul dintr-un șir de evenimente tragice în care s-au întâmplat lucruri greu de înțeles în secolul 21.
Se împlinesc 83 de ani de la primul val al deportărilor staliniste. În urma Pactului Ribbentrop-Molotov, care împărțea sferele de influență între Germania nazistă și Rusia Sovietică, URSS a ocupat Basarabia în iunie 1940. Pentru a elimina rezistența populației locale, regimul comunist a deportat în noaptea dintre 12 spre 13 iunie 1941 zeci de mii de basarabeni și bucovineni. Ținta represiunilor politice erau funcționarii administrației românești, intelectualii, politicienii, comercianții, țăranii înstăriți și refugiații din URSS, evrei, ucraineni, ruși, care se opuneau bolșevicilor. Mii de familii au fost ridicate de la casele lor în timpul nopții și duse în vagoane de marfă în Siberia. Capii familiilor au fost trimiși în lagăre de muncă forțată, iar familiile lor au fost strămutate în Siberia sau în stepele din Nordul Kazahstanului.
Moldova 1: Artur Leșcu, istoric militar, este în platoul Moldova 1. Așadar, puterea comunistă a organizat acele deportări, au fost mai multe valuri. Îi comemorăm pe cei care au fost deportați în primul val după anexarea Basarabiei în 1940 pe 28 iunie. Dar cine poartă moștenirea sau răspunderea morală, pentru că, de obicei, când discutăm despre moștenirea sovietică, există o percepție mai mult sau mai puțin populară că toate cele 15 sau 14 republicii, câte au fost, sunt moștenitorii Uniunii Sovietice, dar pe de altă parte, trebuie să înțelegem cum a intrat fiecare în cadrul Uniunii Sovietice?
Artur Leșcu: Aici, spre deosebire de alte momente complicate din istorie, aceste evenimente sunt foarte bine documentate și, din fericire pentru noi, urmașii celor care au suferit atunci, nu există niciun dubiu cine poartă vina acelor deportări. Puterea sovietică, cu toate că a încercat să-și mușamalizeze intențiile, a lăsat destule documente care foarte răspicat arată intenția de a curăța teritoriul Basarabiei, teritoriul Bucovinei, de a-l pregăti pentru o putere sovietică, pentru a-l sovietiza până la urmă. Acel prim val al deportărilor staliniste, deși din punct de vedere numeric, poate mai puțin numeros decât cel de al doilea val, aș zice că e mult mai grav, deoarece anume în acest prim val au fost ridicați și deportați și nu s-au mai întors niciodată cei mai buni reprezentanți ai neamului. Activiștii, pe care noi i-am numi astăzi activiști - membri ai unor partide, primari, moșieri, intelectuali, simpli profesori. Deci, cei mai de vază reprezentanți ai acestei limbi de pământ atât de mici, care a fost pur și simplu decapitată în acele zile tragice.
Moldova 1: Nu ar trebui să uităm că și până la acest val de deportare au fost represiuni. De exemplu, chiar pe strada Mateevici, unde acum probabil că e un local, dar înainte a fost consulatul italian, apoi sediul NKVD, acolo au fost descoperite schelete și cadavre. Ulterior, s-a trecut cu buldozerul peste ele ca să fie mușamalizate acele crime. Dar, totuși, au rămas documente despre acest lucru.
Artur Leșcu: Iarăși, dacă putem să folosim acest cuvânt, dar, „din fericire”, noi avem aceste documente despre acele momente absolut groaznice și cu adevărat tragice. Da, acel prim val de deportări, cronologic, este unul dintr-un șir de evenimente foarte complicate din acel an cu adevărat groaznic. Totul începe cu anexarea Basarabiei pe 28 iunie 1940 și în acel an s-au întâmplat lucruri care pot fi greu înțelese cu mintea unui om din secolul al 21-lea. Urmează, după acele într-adevăr torturi ale NKVD-știlor, ale noilor autorități care s-au comportat absolut brutal în acel ținut, pe care doreau să-l alipească pașnic, putem zice, noi știm că nu s-au auzit împușcături la acele evenimente. Nu trebuie să uităm că acele evenimente au fost pregătite de puterea sovietică din timp. Sunt zile cu adevărat pline de tragism și care se leagă într-un șir de evenimente din punct de vedere cronologic foarte clar: Pactul Molotov-Ribbentrop, Dictatul de pe 26 iunie, Raptul Basarabiei de pe 28 iunie, primul val de deportări, începerea invaziei germane în URSS. Deci e un șir de evenimente pline de tristețe.
Moldova 1: Dar până la urmă retorica oficială a statului rus respinge chiar pactizarea cu Germania nazistă și am discutat anterior în același platou despre semnificațiile zilelor de 8-9 mai și cum s-a desfășurat al Doilea Război Mondial. Iată, pentru Rusia de astăzi al Doilea Război Mondial începe în 1941 și șterge cu buretele și împărțirea Poloniei, și anexarea Țărilor Baltice, și anexarea Basarabiei.
Artur Leșcu: Evident. Iarăși aici nu poți lupta contra unor argumente documentare. Deci nu e mare secret de stat că cel de-al Doilea Război Mondial, cea mai gravă conflagrație mondială din toate timpurile a început pe 1 septembrie 1939, cu invadarea Poloniei de către germani și, în două săptămâni, pe 17 septembrie, Uniunea Sovietică intră din cealaltă parte în Polonia. Ce e aia dacă nu e conflagrație mondială în adevăratul și cel mai pur sens al acestui cuvânt? Da, doi ani înainte de invazia germană, în Uniunea Sovietică a fost acea „lună de miere” între Germania hitleristă și Uniunea Sovietică. Războiul sovieto-finlandez tot face parte din cel de al Doilea Război Mondial și nu mai vorbim, evident, de raptul Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutului Herța și Țărilor Baltice, toate sunt legate de un șir de evenimente, implicit, de cel de-al Doilea Război Mondial.
Moldova 1: Ce s-a schimbat în comportamentul Rusiei de astăzi în zonele ocupate? Dacă s-a schimbat ceva, pentru că există un manual al ocupației rusești, publicat de experți americani de la Institutul pentru Cercetarea Războiului, și sunt foarte multe asemănări între URSS, modul de a ocupa teritorii și Rusia de astăzi cum se comportă în zonele ocupate din Ucraina sau chiar în peninsula Crimeea?
Artur Leșcu: Eu aș zice sunt chiar calchieri din acele modalități de a activa în timpuri istorice, să zicem. Rusia sau Uniunea Sovietică niciodată n-a zis că ea începe războaie, ea tot timpul mimează eliberarea unor popoare care nu-i cer eliberarea. Mimează alipirea pașnică, s-au întâmplat aceleași lucruri cu mai mult de 70 de ani în urmă. Absolut aceleași lucruri, putem zice că sunt absolut copiate. Se întâmplă acum, în plin secol 21, când Rusia nu întreabă pe nimeni, vine să salveze populații întregi și pune soldatul rus piciorul în teritorii recunoscute internațional ca aparținând unui alt stat. Nu se întâmplă nimic nou, din păcate. Istoria ar trebui să ne învețe, dar se vede că totuși unele societăți tind să repete aceleași modalități de a se comporta.
Moldova 1: E nevoie de un declic în mentalitatea moldoveană sau, în genere, în mentalitatea fostului spațiu sovietic?
Artur Leșcu: Absolut. Din câte simt, totuși acel declic se produce lent, dar simt o schimbare a mentalității. Eu simt că noi ne îndreptăm spre înțelegerea mai clară a acelor evenimente foarte tragice, cum am zis. Istoria nu este albă-neagră, bună sau rea. Istoria sunt niște fapte dovedite prin niște documente. Asta nu e o adunare de basme și legende. Cu trecutul istoric trebuie să te comporți ca un ceva dat, nu trebuie să-l modifici, nici nu poți să îl modifici. Poți să-l analizezi și, evident, un astfel de comportament ar reduce semnificativ unele boli, să zicem așa, istorice, niște nemulțumiri istorice, niște atitudini imperialiste. Dacă accepți istoria așa cum a fost, cu bune și cu rele, cu siguranță, ești cu un pas înainte spre lecuirea acelei boli de revanșism.
