INTERVIU // Alexandru Postica: Statul are mari restanțe la capitolul reabilitarea victimelor deportărilor și rudelor acestora
După 83 de ani de la primul val al deportărilor staliniste și după 32 de ani de independență, Republica Moldova încă nu și-a respectat obligația morală și juridică față de victimele acelor crime împotriva umanității, constată Asociația Promo-LEX și cea a foștilor deportați și deținuți politici. Cele două organizații subliniază că statul și societatea au încă restanțe mari la capitolul reabilitarea victimelor deportărilor și rudelor acestora. Bunăoară, statul oferă în prezent o compensație de 540 de lei pentru fiecare persoană executată sau decedată. Această compensație simbolică, stabilită încă acum 32 de ani, este una rușinoasă, inadecvată și încalcă demnitatea umană, susțin cele două asociații, care solicită Parlamentului să adopte măsuri ce vor contribui real la restabilirea demnității victimelor.
Moldova 1: Discutăm acest subiect cu Alexandru Postica, președintele Asociației foștilor deportați și deținuți politici. An de an, când sunt comemorate victimele deportărilor, semnalați că în Republica Moldova procedurile de reabilitare a victimelor deportărilor mai sunt defectuoase și presupun uneori practici neuniforme. Totuși, se mișcă lucrurile din loc, s-au produs anumite schimbări la nivel de repunere în drepturi sociale, economice a victimelor?
Alexandru Postica: Într-adevăr, an de an, repetăm același mesaj și acesta este că Legea 12/25 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice nu este una conformă principiilor și dezideratelor care au fost declarate încă în anul 1992. Or, odată cu adoptarea legii, s-a specificat expres că scopul acestei legi este reintegrarea în drepturile civile și politice a victimelor represiunilor politice. Deci unele din măsurile care se impun referitor la reintegrarea în drepturile civile și politice conțin inclusiv recunoașterea oficială, de către stat, a acestor atrocități. Deci și aici nu vorbim doar despre comemorarea oficială care într-adevăr se realizează. Noi vorbim despre condamnarea regimului comunist care a comis aceste atrocități.
Odată cu condamnarea acestui regim, urmează să fie clarificate aspectele ce țin de reintegrarea în drepturile civile. Și aici, în primul rând, vorbim despre recuperarea daunelor și prejudiciilor morale, care au fost cauzate tuturor victimelor represiunilor politice și nu ne limităm doar la acei care au fost deportați în Siberia și Kazahstan. Fiindcă pe parcursul ocupației sovietice au existat mai multe tipuri de represiuni și, prin urmare, avem și o restanță în ceea ce privește studierea tuturor tipurilor de represiuni, evaluarea tuturor consecințelor care au fost cauza. Și evident, subliniez și latura patrimonială. Or, chiar dacă în prezent există o procedură care stabilește ordinea și recuperarea costurilor averii confiscate, naționalizate sau luate în alt mod, înregistrăm plângeri din partea persoanelor supuse represiunilor politice cu privire la această lipsă de uniformizare și claritate în ceea ce privește recuperarea acestor daune.
**Moldova 1: Cum vă explicați că legislația încă mai prevede acea compensație de doar 540 de lei pentru fiecare persoană executată sau decedată și ce demersuri ați întreprins până acum ca să fie asigurată o compensație proporțională și echitabilă victimelor deportărilor?
Alexandru Postica: Subliniez faptul că această compensație, chiar dacă a fost stabilită și marea majoritate nici nu solicită o asemenea compensație derizorie, deci este o normă moartă. Dar subliniez faptul că ea nici nu trebuie să se regăsească în prevederile legale. Considerăm că ar trebui să fie identificate mecanisme cu privire la evaluarea consecințelor și acordarea unor compensații pe măsură.
Diferite state au abordat în mod diferit aceste prejudicii și au fost stabilite compensații adecvate. În situația victimelor represiunii politice, deci, aceste compensații sunt doar în limita alocațiilor care se acordă tuturor tipurilor de veterani. Și mai mult decât atât, și aici există o discriminare în ceea ce privește suma acestor compensații. Or, în prezent victimele represiunilor politice primesc mai puțin decât restul veteranilor.
Moldova 1: Ce alte măsuri credeți că ar fi necesare pentru ca victimele deportărilor și rudele acestora să fie reabilitate real, dar nu formal?
Alexandru Postica: Întâi de toate, cred că ar trebui să existe un organ de stat care să aibă ca scop monitorizarea implementării politicilor în acest domeniu, evaluarea consecințelor tuturor atrocităților comise pe parcursul regimului comunist, inclusiv stabilirea unor linii directoare, cel puțin, în ceea ce privește atitudinea statului față de această categorie de populație.
