INTERVIU // Andrei Nasu: Trebuie să existe un grad de toleranță la criticile aduse de mass-media
Din numărul total al deciziilor emise irevocabil, în cinci ani, de instanțe ce au vizat libertatea de exprimare, 57 la sută au fost inițiate de către persoane publice sau demnitari. Consilierul juridic de la Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM), Andrei Nasu, a mai declarat pentru Moldova 1 că și perioada de examinare a acestor procese este de trei ori mai mare decât media tuturor cauzelor civile. „Nu putem spune cu certitudine că toate cauzele au fost cu intenție de intimidare a mass-mediei, însă cifrele arată că s-a încercat de a le reduce la tăcere ca să nu abordeze subiecte importante”, susține Andrei Nasu.
Politicienii și demnitarii de stat sunt persoanele care inițiază cel mai des procese judiciare împotriva jurnaliștilor, iar aceste cauze sunt examinate de trei ori mai lent decât alte cauze civile în ansamblu, atestă un studiu realizat de Centrul de Resurse Juridice din Moldova, care a analizat hotărârile judecătorești irevocabile din ultimii cinci ani ce au vizat libertatea de exprimare a mass-mediei. Potrivit cercetării, peste 70% din acțiuni au fost respinse de instanța de judecată, sugerând că intenția reclamanților a fost, de fapt, intimidarea și reducerea la tăcere a jurnaliștilor. Autorii cercetării, care au analizat 37 de cauze irevocabile emise în perioada 2019 - 2023, precizează că aplicarea legislației naționale de către instanțele de judecată este uniformă, judecătorii au distins clar între fapte și judecăți de valoare, au recunoscut statutul de persoană publică al reclamantului și au subliniat că libertatea de exprimare primează în fața dreptului la apărarea onoarei și demnității, în special atunci când subiectele discutate sunt de interes public. Cercetarea include și o analiză a legislației naționale, ținând cont de mecanismele deja stabilite de legislația Uniunii Europene și recomandările Consiliului Europei. Reclamanții pot iniția multiple procese și au posibilitatea de a implica reprezentanții mass-mediei într-o multitudine de procese judiciare, chiar dacă acestea sunt lipsite de temei și nu au șanse de succes, iar scopul acestora este de a perturba activitatea jurnaliștilor, menționează autorii studiului.
Moldova 1: Dezvoltăm acest subiect cu Andrei Nasu, consilier juridic CRJM, care este în platoul Moldova 1. Pentru început, să ne spuneți care este impactul acestor procese judiciare asupra libertății de exprimare și cum afectează activitatea jurnaliștilor din Republica Moldova? Pe de altă parte, până unde poate merge libertatea de exprimare? Poate există situații când jurnaliștii încalcă etica profesională?
Andrei Nasu: Vă mulțumesc pentru întrebare. Desigur, cum s-a menționat, faptul că mass-media este antrenată în procese, care, de regulă, durează o perioadă foarte lungă de timp, dispersează efortul și capacitatea de concentrare pe activitatea profesională a mass-media. S-a menționat că perioada medie de examinare este de peste trei ani și această perioadă reprezintă de trei ori mai mult decât media generală de examinare a tuturor cauzelor civile în instanță. Deci, datele statistice au arătat în baza analizei cauzelor examinate că, de regulă, acțiunile împotriva mass-mediei se examinează mai lent decât alte acțiuni, ceea ce cu certitudine provoacă un oarecare disconfort.
Este evident că libertatea de exprimare nu este nemărginită. Există cazuri când aceasta poate să fie îngrădită. Jurisprudența internațională menționează că dacă e să punem pe balanță libertatea de exprimare și dreptul persoanei la respectarea vieții private, onoarei, demnității și reputației profesionale, atunci când este abordat un subiect de interes public sporit și atunci când persoana vizată este o persoană publică, în special politician, demnitar de stat, atunci trebuie să prevaleze libertatea de exprimare. Și, în mod special, politicienii și demnitarii de stat nu trebuie să aibă o tendință de înaintare a acțiunilor în instanța de judecată. Deci, trebuie să manifeste un grad mai înalt de toleranță față de criticile aduse de către mass-media.
Moldova 1: De ce credeți că anume politicienii și demnitarii de stat inițiază cel mai des aceste procese de judecată împotriva jurnaliștilor și care au fost principalele motive sau pretexte invocate de politicieni și demnitari în procesele intentate împotriva jurnaliștilor?
Andrei Nasu: Datele arată că, în 57 de procente din acțiunile analizate, reclamanții au fost politicieni sau persoane care ocupau o funcție în stat. Am luat în calcul și judecători, procurori sau miniștri. Deci, după cum am menționat, și legislația națională, și legislația europeană prevede că persoanele acestea trebuie să fie mai tolerante față de critica adusă. Or, dacă acestea înaintează o acțiune în instanța de judecată împotriva mass-mediei, din simplul fapt că au fost cumva menționați.
Am analizat un caz: un procuror a acționat în instanța de judecată un portal de știri, pe motiv că a fost vizat într-un articol în care se vorbea despre un dosar penal în care erau învinuiți doi polițiști de trafic de droguri. Și cumva s-a menționat pe surse din cadrul Ministerului Afacerilor Interne că procurorul încearcă să mușamalizeze această cauză. Și, instant, procurorul a găsit de cuviință să înainteze o acțiune în instanță împotriva mass-mediei. Această acțiune a fost respinsă și noi am considerat-o ca un atac împotriva libertății de exprimare ori mass-mediei. Or noi avem două elemente constitutive foarte importante. Unu, este o persoană publică, persoană cu funcție de demnitate publică și doi, este un subiect important pentru societate. Respectiv, prin înaintarea acțiunii, s-a transmis un mesaj societății că nu se tolerează critica din partea mass-media privind procurorii sau alți demnitari, ceea ce este rău. Or libertatea de exprimare este unul din pilonii de bază ai unei democrații veritabile.
Moldova 1: Studiul mai arată că 2/3 din acțiunile judecătorești atacă direct instituțiile mass-media. Cum se explică acest fapt, este sau nu un abuz?
Andrei Nasu: Deci, în restul cazurilor, mass-media a fost vizată, de regulă, ca intervenient accesoriu pe motiv că a fost sursă din care a fost diseminată informația, iar acțiunea a fost înaintată propriu-zis către persoane fizice. Noi putem considera acesta ca un abuz, luând în considerație că, din 37 de cauze care au fost soluționate irevocabil în ultimii cinci ani și reprezintă obiectul de examinare din studiul despre care discutăm, au fost admise definitiv și irevocabil doar 10 cauze, restul 27 de cauze au fost respinse. Nu putem spune cu certitudine că toate 27 de cauze au fost cu intenție de intimidare a mass-mediei, însă cifrele arată că totuși s-a încercat cumva de a reduce la tăcere mass-media și a determinat ca aceasta să nu discute, să nu abordeze subiecte importante societății.
