Interviu ÎN CONTEXT// Mihai Isac: Unele forțe politice vor folosi știri false precum că aderarea la UE înseamnă aderarea la NATO
Unele forțe politice de la Chișinău vor contesta noua strategie de apărare folosind știri false precum că NATO ar dori să târască Republica Moldova într-un război sau că aderarea la Uniunea Europeană ar implica automat aderarea la NATO, chiar dacă nu este obligatoriu, avertizează analistul de politică externă Mihai Isac. Expertul a subliniat în cadrul emisiunii „ÎN CONTEXT” de la Moldova 1 importanța menținerii cursului de integrare europeană la alegerile parlamentare din 2025, astfel, Republica Moldova poate evita instalarea unui model georgian.
Republica Moldova va avea o nouă strategie de apărare, adaptată realităților regionale, adică războiului rusesc din Ucraina. Guvernul recunoaște că neutralitatea nu funcționează, că Rusia este un pericol și că soluția sunt parteneriatele și majorarea finanțării. Amenințările regionale depășesc posibilitățile Republicii Moldova.
Victoria Pădure, jurnalistă Moldova 1: Un procent din PIB, până în anul 2030, este obiectivul cheltuielilor de apărare. Anul trecut, acest indicator constituia 0,55 la sută. Dar a crescut treptat în ultimii doi ani, după ce Rusia a declanșat invazia pe scară largă în Ucraina. Acest război este o amenințare pentru noi, dacă Rusia va extinde operațiunile militare în regiunea Odesa, atunci Republica Moldova poate deveni țintă. Armata rusă din Transnistria acționează în coordonare cu paramilitarii regimului anticonstituțional de la Tiraspol și împreună au o capacitate operațională considerabilă. Furnizori de securitate în regiune sunt Uniunea Europeană și NATO. Deși statutul de neutralitate nu împiedică parteneriatele, pur și simplu nu funcționează din cauza prezenței militare rusești. Armata Națională va păstra recrutarea mixtă, adică pe bază de contract și serviciu obligatoriu, dar profesionalizarea rămâne prioritate. În același timp, e necesară conectarea la industria și tehnologia europeană. Documentul a fost aprobat de Guvern și va fi examinat în Parlament.
Moldova 1: Mihai Isac, bun venit ÎN CONTEXT. Strategia recunoaște într-un fel starea de fapt. E un început bun, totuși, deși târziu. Dar a fost mai întâi și strategia de securitate care a punctat pericolele: Rusia și corupția.
Mihai Isac: Desigur, mulțumesc frumos pentru invitație. Așa cum menționa și antevorbitorul meu, domnul comandor Mateiu, în primul rând, este vorba de noile realități geopolitice. Și în al doilea rând, chiar dacă, după cum bine ați spus dumneavoastră, aceste măsuri au fost adoptate târziu de către Parlamentul de la Chișinău, trebuie să înțelegem că abia acum, în această perioadă, Republica Moldova încearcă să recupereze ceea ce nu s-a făcut timp de trei decenii. Astfel de strategii ar fi trebuit adoptate și implementate începând cu anii 1990, chiar și în timpul invaziei militare ruse ilegale împotriva Republicii Moldova.
Dar este bine că acești pași au fost făcuți, este foarte bine că sunt stabiliți parametrii legali atât în Strategia adoptată în decembrie, anul trecut, cât și în actul despre care vorbim în acest moment. Deci sunt anumiți pași, au fost identificați principalii furnizori de insecuritate, să spunem. Și vedem că Republica Moldova, chiar dacă din punct de vedere legislativ pare că lucrează mai încet decât mulți dintre noi și-ar dori, totuși Republica Moldova este și furnizor de securitate. Să nu uităm misiunea Armatei Naționale în Kosovo, Liban. Urmează trimiterea unui contingent de soldați într-o misiune condusă de Uniunea Europeană în Bosnia și Herțegovina, implicarea Republicii Moldova și în alte operațiuni internaționale de menținere a păcii, participarea la diferite exerciții. Deci, practic, în acest moment legislația încearcă să ajungă din urmă, ceea ce deja se și face, pentru că atunci când vorbim de domeniul apărării naționale sau al securității naționale, sunt multe detalii care nu sunt făcute cunoscute publicului, tocmai datorită naturii sensibile a acestui domeniu. Și datorită faptului că, așa cum a arătat și cazul Gorgan, din păcate, există un pericol imens la adresa securității naționale a Republicii Moldova. Și, desigur, acest principal furnizor de insecuritate a fost nominalizat în mod clar de către autoritățile de la Chișinău.
Moldova 1: Finanțarea sectorului de apărare, obiectivul e un procent din PIB până în 2030. Există oare sprijin popular pentru o asemenea decizie politică? Deși în anii 90 a fost un moment când finanțarea era un procent din PIB, dar atunci, de exemplu, poliția de frontieră era o unitate militarizată, care era o anexă a armatei.
Mihai Isac: În primul rând, democrația costă, libertatea costă, nimic nu este gratis. Și atunci când vorbim de creșterea acestui procent, trebuie să înțelegem că în acest procent trebuie incluse, sunt incluse în statele NATO atunci când calculăm procentele acordate apărării și salariile oferite soldaților și ofițerilor din armata națională și alte structuri de apărare. Vorbim de furnizarea unor condiții materiale mai bune pentru cei care aleg să-și servească țara prin cariera armelor. Și, desigur, dacă ne uităm la bugetul Republicii Moldova de acum trei decenii și ne uităm la cel de acum, sunt o serie de diferențe. Dar consider că în acest moment acest plan de a ajunge la un procent până în 2030 este realizabil și în funcție de evoluțiile economice din regiune și în funcție de evoluțiile politice. Pentru că ceea ce se întâmplă pe frontul din Ucraina, subiectul anterior din emisiunea dumneavoastră, influențează în mod direct ceea ce se întâmplă la Chișinău. Și vedem ce înseamnă o armată cu o țară care nu are capacitatea să se apere. Să nu uităm ce s-a întâmplat la începutul invaziei militare ilegale a Rusiei împotriva Ucrainei în 2014, când practic regiuni întregi au fost ocupate fără a se trage un foc de armă datorită incapacitării de către serviciile federale de spionaj de la Moscova a rezistenței armate ucrainene prin diferite măsuri operative.
Republica Moldova, din nefericire, a avut deja o astfel de experiență la începutul anilor 90, iar procesul de reintegrare a regiunii ocupate în mod ilegal de Federația Rusă nu înseamnă că trebuie să ignorăm alt tip de amenințări. Și, desigur, urmează ca autoritățile de la Chișinău să decidă ce măsuri trebuie implementate.
Dar să nu uităm, prin colaborarea de pildă cu NATO prin parteneriatul pentru pace sau prin participarea la exerciții internaționale, Republica Moldova economisește foarte mulți bani prin faptul că soldații noștri, soldații Armatei Naționale sunt pregătiți de către alte state care au desigur o experiență aparte și este nevoie ca această experiență să fie luată și adaptată și implementată în Republica Moldova. La rândul său, Republica Moldova are o experiență în ceea ce privește deminarea. Să nu uităm că batalionul „Codru”, soldații Armatei Naționale, specialiștii și geniștii Armatei Naționale oferă sprijin în acest sens atât soldaților din armata ucraineană, cât și partenerilor internaționali. Contribuția Republicii Moldova, de pildă, din anii 2000, din timpul mandatului președintelui Voronin la deminarea unor zone importante din Irak este și în acest moment amintită de mass-media din această țară. Este doar un exemplu. Republica Moldova va ajuta foarte mult Ucraina când va participa la deminarea regiunilor eliberate de sub ocupația militară rusă ilegală.
Și atunci când mai vorbim de astfel de fonduri, trebuie să înțelegem că orice investiție trebuie făcută cu cap. Nu ne permitem să cumpărăm armament de slabă calitate, pentru că vedem în Ucraina ce se întâmplă. Dacă nu ai armament de calitate, cum sunt, de pildă, sistemele de rachete „Neptun”, atunci inamicul poate foarte ușor să cucerească regiuni.
Moldova 1: Bine, dar depinde și de doctrina militară. Dacă e să ne gândim la Rusia care mizează pe cantitate, și nu calitate, și își permite să cumpere proiectile din Coreea de Nord. Dar revenind la Republica Moldova.
Mihai Isac: Aveți perfectă dreptate. Era doar un exemplu. În primul rând, în Republica Moldova Federația Rusă mizează mai mult pe cucerirea electorală, prin coruperea alegătorilor, după cum foarte bine am văzut la unele exerciții electorale din ultima perioadă. Dar, totodată, această strategie adoptată astăzi, ca și cea din decembrie, poate fi adaptată și în viitor pentru că este un document care stă la baza dezvoltării unor mecanisme de consolidare a capacității de apărare.
Moldova 1: E un document multisectorial. De altfel, strategia vorbește și despre necesitatea de a avea o economie rezistentă și un lucru interesant ar fi dacă poate dezvolta Republica Moldova o industrie de apărare proprie. Deocamdată nu o avem, iar despre conectarea la industria europeană deja există precedente: un radar francez cumpărat și mai urmează unul cumpărat prin mecanismul de pace al Uniunii Europene.
Mihai Isac: Republica Moldova poate oferi, să spunem, asistență în întreținerea unor elemente de tehnică militară de producție sovietică. Să nu uităm că Republica Moldova are o experiență, de pildă, în ceea ce privește furnizarea de elicoptere pentru misiunile ONU sau altor organizații internaționale din Afganistan, Africa sau alte regiuni aflate în conflict. De asemenea, Republica Moldova pregătește specialiști în deminare. De multe ori, în anumite state, tehnica militară de inspirație sovietică, chiar dacă e produsă în timp în acest deceniu, are nevoie și de întreținere. Republica Moldova poate dezvolta, să spunem, o industrie bazată pe furnizarea de experiență. Este complicat ca Republica Moldova să-și dezvolte de una singură o industrie de apărare solidă, dar Republica Moldova poate participa cu experiență sau cu experții săi la dezvoltarea unor proiecte comune în domeniul apărării. Pentru că dacă ne uităm și la doctrina statelor din Uniunea Europeană, deja se merge pe lansarea pe dezvoltarea și folosirea unor sisteme dezvoltate în comun. Aici vorbim de avioane, vorbim de artilerie, vorbim de elicoptere. Iar Republica Moldova este așteptată să participe în calitate de partener la astfel de demersuri.
Resursa cea mai importantă pentru Republica Moldova este cea umană. Armata Națională are nevoie de o profesionalizare, are nevoie să renunțe treptat la încorporare, la acest proces care nu este voluntar și trebuie să urmeze desigur pe cât este posibil un proces de profesionalizare.
Moldova 1: Cel puțin până în 2034 nu se va renunța la recruții care servesc obligatoriu în Armata Națională.
Mihai Isac: Desigur, anumite categorii de forțe militare, totuși, trebuie profesionalizate. De pildă, atunci când vorbim de domenii de înaltă tehnologie, cum este războiul cibernetic sau cum este partea aeriană, să spunem, a Armatei Naționale. În aceste domenii trebuie folosiți experți, iar pregătirea lor costă foarte mult. Și este clar că este nevoie ca Armata Națională să își asigure, prin colaborare cu Universitatea Tehnică a Moldovei sau cu Universitatea de Stat, această pregătire pentru oamenii de care are nevoie.
Este clar că această carieră a armelor este o carieră nobilă pentru oricine ar dori să o îmbrățișeze. Dar, din experiența pe care o avem în România și în alte state, profesionalizarea cel puțin parțială a unor domenii de activitate militară este necesară. Pentru că vedem că un soldat care este pe front nu mai este un simplu soldat care trage cu arma. Este parțial și pilot de dronă, este parțial medic, are mai multe îndeletniciri care să-l ajute să se descurce pe frontul de bătălie. Trebuie să fie vorbitor de limbi străine pentru a putea participa la exerciții sau la misiunii internaționale.
Moldova 1: Vreau să discutăm și despre riscurile politice. Ce se întâmplă cu această strategie pe hârtie, lucrurile sună bine. Ce se întâmplă, așadar, dacă ajunge la Chișinău o putere, de exemplu, cu simpatii rusești, mai mult sau mai puțin evidente?
Mihai Isac: Este exact ideea pe care doream să o spun. Depinde foarte mult de capacitatea electoratului din Republica Moldova de a înțelege că este nevoie de menținerea cursului de integrare europeană la alegerile parlamentare din 2025. Și să nu ajungem în situația instalării unui model georgian la Chișinău. Desigur, este nevoie și de consultarea societății civile, a reprezentanților populației în ceea ce privește modul de implementare.
Totodată, o parte din forța politică de la Chișinău va contesta în mod sigur această strategie, acuzând, de pildă, faptul - folosind știri false -, cum că NATO ar dori să târască Republica Moldova într-un război sau că aderarea la Uniunea Europeană înseamnă automat aderarea la NATO. Vreau să spun din experiența României: întâi se aderă la NATO și după aceea se aderă la Uniunea Europeană, dacă este cazul. Dar avem și țări, cum este Austria, care sunt membre ale Uniunii Europene, dar nu sunt membre ale NATO. Deci, nu este obligatoriu să fii membru al NATO pentru a deveni membru al Uniunii Europene, dar majoritatea statelor NATO sunt state membre ale Uniunii Europene și majoritatea statelor Uniunii Europene sunt membre ale NATO.
Deci, este practic imposibil să ai relații bune cu Uniunea Europeană și să ai relații proaste cu NATO. Și atunci când vorbim despre evoluția a ceea ce se întâmplă în Ucraina, vedem ceea ce se întâmplă în alte părți, este clar că este bine să ai prieteni puternici, prieteni care sunt capabili să te ajute să reziști. Și doar dacă ne uităm pe sumele acordate sub diferite forme Republicii Moldova de către statele Uniunii Europene - și aici mă refer atât la formatul de bloc, cât și la formatul bilateral, atunci Republica Moldova poate vedea foarte clar cine îi sunt prietenii.
Moldova 1: Și strategia arată cine sunt prietenii și pune accentul pe parteneriate cu Uniunea Europeană și cu NATO.
