Corespondență // Agricultura în UE și ce poate aștepta R. Moldova în perioada preaderării
Comisarul European pentru Agricultură, aflat încă în funcție până la instalarea viitoarei Comisii UE, în luna decembrie, polonezul Janusz Wojciechowski, a sosit la Chișinău pentru o vizită de trei zile în Republica Moldova. După întâlniri cu președinta Maia Sandu, premierul Dorin Recean și cu ministrul Agriculturii, Vladimir Bolea, Comisarul Wojciechowski își va încheia vizita cu participarea la Ziua Națională a Vinului, pe 5 octombrie. Ministerul Agriculturii are de adaptat la legislația europeană aproape 4.000 de acte normative în procesul de negocieri pentru aderarea Republicii Moldova la UE.
Bugetul UE pentru perioada 2021-2027 se ridică la 1,21 trilioane EUR, cu 808 miliarde EUR suplimentare din instrumentul de redresare al UE de următoarea generație. Alocarea totală pentru politica agricolă comună (PAC) se ridică la 386,6 miliarde de euro. În acest buget sunt prevăzute 14,2 miliarde de euro ca asistență pentru țările candidate la aderare. Republica Moldova ar putea astfel beneficia, după deschiderea negocierilor de aderare, de circa un sfert de miliard de euro din aceste fonduri de preaderare.
Importanța agriculturii pentru UE și în cadrul bugetului comun
Deși a început prin punerea în comun a producției de cărbune și oțel, Uniunea Europeană – sau, mai înainte, Comunitatea Europeană – a alocat de la început o bună parte a bugetului său intern sprijinirii agriculturii.
De-a lungul deceniilor de reforme bugetare, partea alocată agriculturii a coborât acum sub 40% din bugetul total al UE, dar asta înseamnă în continuare la peste 50 de miliarde de euro pe an. Agricultorii sunt sprijiniți prin plăți directe, garantarea unor prețuri minime, dar și prin blocarea importurilor de produse agricole externe, cărora le sunt aplicate tarife punitive și cote stricte. Țări din afara UE, precum Republica Moldova, să spunem, care sunt exportatoare de produse agricole, au căutat întotdeauna, prin negocieri, să obțină suprimarea regimului cotelor pe aceste produse.
Prelungind mentalitatea generațiilor care au cunoscut penuriile alimentare din timpul și de după cel de-al Doilea Război Mondial, agricultura europeană este așadar masiv subvenționată. În medie, mai bine de o treime din veniturile agricultorilor UE provin din subvenții. Asta înseamnă o proporție de două ori mai ridicată a subvențiilor din agricultură în UE decât în Statele Unite.
Toate țările planetei își subvenționează agricultura, însă paradoxul la prima vedere este că unele țări din cele pe care nomenclatura comunistă tradițională le numea „în curs de dezvoltare”, cum sunt Brazilia sau Argentina, își subvenționează agricultura într-o măsură mult mai mică decât cele două mari blocuri liberale, Statele Unite și Uniunea Europeană.
Subvențiile în agricultură sunt zona cenușie a liberalismului. Conform ideologiei cvazi-planetare a liberalismului, statul nu trebuie să intervină în niciun domeniu al activității economice. Agricultura e însă un domeniu în care liberalismul se aplică doar drămuit. S-a întâmplat chiar, în cazuri de supra-producție, ca unele subvenții să le fie acordate agricultorilor pentru a NU mai produce anumite recolte.
Ceva similar se întâmplă în cazul subvențiilor la export. Acestea constau în sume pe care guvernele le plătesc producătorilor pentru a exporta produsele agricole la prețuri inferioare prețului de cost, care include producția și distribuirea.
Pentru toate aceste practici și mecanisme financiare de sprijin al agriculturii, țările occidentale, în special cele ale Uniunii Europene, dar și Statele Unite, sunt foarte criticate, întrucât asta face imposibilă competiția din partea țărilor lumii a treia. Pentru criticii sistemului subvențiilor în agricultură, avem aici de-a face cu o formă de protecționism care cauzează un rău durabil economiei țărilor sărace.
Autor: Dan Alexe
