Corespondență // Petrolul rusesc: prea multe lacune în sancțiuni
De la începutul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, UE, Statele Unite și G7 au impus sancțiuni fără precedent împotriva Moscovei. Restricțiile la exporturile de petrol constituie o parte esențială a sistemului economic rus. Ele fac posibilă reducerea veniturilor pe care Moscova le generează, esențiale pentru finanțarea efortului său de război. Prin urmare, Rusia lui Putin depune eforturi considerabile pentru a încerca să scape de aceste sancțiuni. O anchetă realizată de cotidianul francez Le Monde, publicată pe 30 octombrie, dezvăluie un întreg sistem de eludare la scară largă a sancțiunilor, orchestrat de o galaxie de firme afiliate la Coral Energy, o companie de comerț cu mărfuri aparent banale.
Cu sediul la Geneva și Dubai, această companie era deja un partener privilegiat al Rusiei înainte de războiul din Ucraina. Chiar dacă, de atunci, a susținut că și-a încheiat contractele rusești la începutul anului 2022 și că asigură respectarea regimului de sancțiuni occidentale.
Datorită companiilor offshore, a unei flote de nave de marfă fantomă, a transbordărilor de mărfuri efectuate în mod clandestin, Coral Energy a permis Rusiei să vândă o parte semnificativă din petrolul său către restul lumii într-un mod accesibil. În plus, activitatea sa de tranzacționare a fost alimentată de finanțări de la băncile europene, inclusiv Societe Generale, dar și de achiziții de la mai multe mari companii petroliere, inclusiv TotalEnergies.
Această afacere dezvăluie defectele sistemului occidental, a cărui eficiență se erodează, în special în ceea ce privește sistemul de plafoane de preț dincolo de care Rusia nu își poate vinde petrolul. Se urmărește reducerea veniturilor acestora din urmă, fără a provoca o creștere a prețurilor la nivel mondial, care să revigoreze inflația în Europa și care să crească datoria țărilor din Sud. Dar astăzi, 70 % din exporturi se tranzacționează peste acest preț plafon, Rusia crescând considerabil câștigurile.
UE se poate învinovăți că a autorizat Grecia să vândă un mare număr de petroliere către Rusia în 2022. Acelea au venit să umfle flota de nave fantomă sub steaguri de conveniență, care fac posibilă estomparea urmăririi originii hidrocarburilor. Ca să nu mai vorbim de riscul de mediu pe care îl prezintă pe coastele europene.
Emiterea de sancțiuni nu este cel mai dificil lucru. Ele mai trebuie și respectate. Dar UE nu are, la fel ca Statele Unite, o singură administrație care să investigheze posibilele încălcări. Este la latitudinea fiecărui stat membru să aplice sancțiunile. Mai presus de toate, resursele alocate sunt insuficiente, iar arsenalul legal rămâne inadecvat. Riscul penal este inexistent în multe state, iar amenzile aplicate nu sunt foarte disuasive.
La aceasta se adaugă ipocrizia băncilor și companiilor petroliere care lucrează cu companii cu reputație dubioasă. Nu sunt vigilente cu privire la tranzacțiile suspecte, ci caută în principal o acoperire legală.
În sfârșit, se pune problema responsabilității statelor care găzduiesc comerțul cu petrol permițându-i să prospere fără nicio transparență. Elveția a avut curajul să iasă din neutralitatea sa adoptând majoritatea sancțiunilor. Acum trebuie să demonstreze că este capabilă să se asigure că acestea sunt respectate de către băncile și companiile comerciale stabilite pe teritoriul său.
Autor: Dan Alexe
