Imposibilul nu există. Povestea unei tinere cu dizabilitate care a transformat limitările în oportunități
Peste 170 de mii de moldoveni suferă de deficiențe de diferit tip. Majoritatea sunt fie copii, fie tineri cu vârsta între 30 și 45 de ani. De Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, am discutat cu Silvia Scutaru, o fată cu nevoi speciale, care este un adevărat exemplu de curaj și credință. Deși a trecut prin multe încercări, a reușit să-și cumpere propria locuință și să se descurce cu ajutorul prietenilor.
Copilăria Silviei a fost una complicată. S-a născut prematur cu deficiență locomotorie. Și-a pierdut mama la vârsta de opt ani și de atunci a trecut pragul mai multor centre de plasament.
„Eu m-am născut prematur. Când am început să mă accept, am văzut că asta nu este o problemă, nu m-am mai întrebat de ce sunt așa din naștere și că mai bine nu era așa. Am dorit o schimbare aflându-te în internate și centre, tu te confrunți zi de zi cu persoane cu necesități speciale”, susține tânăra.
Din puținii bani care i-au rămas de la părinți și cu ajutorul donațiilor din partea oamenilor cu inimă mare, Silvia a reușit să își cumpere un apartament în care locuiește singură.
„Momentan, locuiesc singură, din luna martie m-am mutat pe cont propriu. Spăl, fac curat, am totul amenajat după nivelul meu”, a spus Silvia Scutaru.
Pentru a se descurca mai ușor în oraș, Silvia este ajutată de prietena ei, Cristina, cea care îi este alături de fiecare dată când are nevoie.
„Faptul că ea a obținut acest apartament, pentru mine este o dovadă clară că nimic nu este imposibil. De cele mai multe ori, vin duminica, când o duc și o aduc de la biserică, ne plimbăm în oraș, la cumpărături”, a declarat prietena tinerei, Cristina Spinachi.
Cel mai complicat lucru pentru Silvia este infrastructura, care, spune ea, nu este una tocmai prietenoasă pentru persoanele în scaune cu rotile.
„Mă gândeam că un scaun ajustat cu motor m-ar ajuta să mă deplasez mai ușor, însă din cauza bordurii care are uneori jumătate de metru înălțime, nici asta nu știu cât de ușor mi-ar fi”.
Pensia de 4000 de lei pe care o primește lunar de la stat îi ajunge doar pentru strictul necesar, de asta și-ar dori un loc de muncă, care să o facă să se simtă mai utilă în societate.
„Nu am făcut studii superioare decât două clase. Mi-aș dori să găsesc un serviciu. Mâna stângă este un pic problematică, lucrează doar 85 de procente, dar eu totuși o motivez, ridic cu ea, nu este o problemă”.
Cât despre incluziunea în societate, Silvia spune că se vorbește mai mult decât se face: „Un lucru, dacă este făcut cu intenții bune, dar nu este făcut bine, pentru mine acel lucru este de mântuială”.
Iar Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, marcată astăzi în toată lumea, nu are o însemnătate prea mare pentru Silvia. Acceptarea este ceea de ce ar trebui să dea dovadă toți în fiecare zi, spune tânăra.
„Pentru mine ea nu înseamnă cine știe ce pentru că eu m-am acceptat. Eu lupt cu mine zi de zi, dar această zi marchează faptul că existăm și noi, dar noi existăm în fiecare zi”, a conchis ea.
Citește și: Republica Moldova înregistrează progrese în domeniul incluziunii persoanelor cu dizabilități
