Decenii de apeluri: Conflictul transnistrean și cererile de retragere a trupelor rusești
De aproape trei decenii, Chișinăul solicită constant retragerea trupelor rusești staționate în regiunea transnistreană. Autoritățile constituționale consideră prezența acestora o încălcare a suveranității și integrității teritoriale a țării. Retragerea trupelor a fost cerută, constat, și de comunitatea internațională, care a recunoscut regiunea transnistreană drept teritoriu ce aparține Republicii Moldova. Cu toate acestea, Rusia continuă să sprijine militar și economic regimul separatist din regiune, numind prezența trupelor sale „o operație de menținere a păcii".
Evoluția solicitărilor Chișinăului și impactul acestora
La Summit-ul OSCE de la Istanbul din 1999, Rusia s-a angajat să-și retragă până la sfârșitul anului 2002 trupele și muniția din regiunea transnistreană, inclusiv cele peste 20 de mii de tone de muniție depozitate în Cobasna, Râbnița. Acest angajament nu a fost îndeplinit nici până astăzi.
În 2003, președintele Vladimir Voronin a fost aproape de a semna „Memorandumul Kozak", un plan propus de Rusia pentru soluționarea conflictului transnistrean prin federalizarea țării. Voronin a refuzat să semneze documentul, în principiu din cauza presiunilor interne și internaționale, care considerau planul ca fiind favorabil intereselor rusești și potențial periculos pentru suveranitatea Republicii Moldova. Acest refuz a dus la amânarea pe termen nedeterminat a soluționării conflictului transnistrean.
În 2010, fostul președinte interimar Mihai Ghimpu a solicitat sprijinul NATO pentru retragerea trupelor ruse, printr-o scrisoare adresată secretarului general Anders Fogh Rasmussen. În reacție, Ministerul rus de Externe a declarat că trupele rusești „patrulează în baza unui mandat internațional, iar retragerea lor ar duce la reizbucnirea războiului secesionist”. Inițiativa lui Mihai Ghimpu a fost criticată de coaliția de guvernare de atunci: Partidul Democrat și Alianța Moldova Noastră, care au considerat-o „inoportună”.
Tot în 2010, fostul secretar american de stat, Hillary Clinton, a declarat în cadrul unei reuniuni NATO-Rusia că Republica Moldova „trebuie să aibă dreptul de a accepta sau nu staționarea forțelor străine pe teritoriul său suveran".
Șirul solicitărilor a continuat și în 2014, când deputații Partidului Liberal au propus o hotărâre prin care solicitau retragerea urgentă și necondiționată a trupelor și munițiilor rusești, invocând agresiunea militară a Rusiei asupra Crimeei. În același an, pretinșii lideri ai regiunii transnistrene au cerut alipirea la Federația Rusă, intensificând tensiunile.
Adunarea Generală a ONU a adoptat, în 2018, o rezoluție prin care cerea retragerea necondiționată a trupelor ruse din Republica Moldova, fiind susținută de 64 de state membre. Ministrul de Externe al Republicii Moldova de atunci, Tudor Ulianovschi, a subliniat incompatibilitatea prezenței trupelor ruse cu neutralitatea țării.
Retragerea trupele ruse a fost cerută și în 2020, deja de președinta Maia Sandu. Șefa statului a declarat atunci că misiunea de menținere a păcii trebuie să fie înlocuită cu una civilă, sub mandat internațional. În replică, Rusia a afirmat că prezența sa este o garanție pentru menținerea păcii în regiune.
În contextul războiului din Ucraina, solicitările din partea autorităților moldovene pentru retragerea trupelor rusești au devenit mai insistente. Ministrul de Externe al Republicii Moldova, Nicu Popescu, a reiterat această cerere la reuniuni internaționale, în timp ce premierul Dorin Recean a solicitat demilitarizarea regiunii transnistrene.
Și fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, a cerut Rusiei să își retragă forțele armate de pe teritoriul Republicii Moldova. Oficialul dădea asigurări, după o întrevedere cu premierul Dorin Recean, că Alianța Nord-Atlantică va continua să ofere asistență țării noastre.
În 2024, eurodeputații au adoptat o rezoluție prin care au transmis un avertisment împotriva încercărilor constante ale Rusiei de a deraia traiectoria europeană a Republicii Moldova. PE a solicitat Rusiei să respecte independența Republicii Moldova, să înceteze destabilizările și să retragă forțele militare de pe teritoriul țării.
Trupele ruse staționate ilegal au revenit în atenția autorităților și în 2025, în contextul crizei energetice generate de refuzul concernului rus Gazprom de a furniza gaze naturale către Republica Moldova. Autoritățile de la Chișinău sunt gata să ofere, cu sprijinul donatorilor, asistență financiară pentru malul stâng al Nistrului, a declarat președinta Maia Sandu pe 19 ianuarie. Cu o condiție - armata rusă se retrage din regiunea transnistreană, iar misiunea de pacificatori să fie înlocuită cu o misiune civilă sub egida ONU sau UE.
Amintim că trupele rusești au ajuns în Transnistria în perioada sovietică, ca parte a Armatei a 14-a, staționată strategic. După destrămarea URSS, conflictul armat din 1992 dintre Republica Moldova și forțele separatiste a implicat direct Armata a 14-a, care a sprijinit separatiștii.
În iulie 1992, un acord de încetare a focului a fost semnat între Republica Moldova și Federația Rusă, stabilind o misiune de menținere a păcii formată din forțe moldovenești, rusești și transnistrene. Acest acord a permis staționarea continuă a trupelor rusești în regiune.
Armata a 14-a a fost reorganizată și redenumită Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR). Trupele rusești au rămas în regiune până astăzi, păstrând controlul asupra depozitelor de armament din Cobasna, care conțin peste 20.000 de tone de muniție.
