Războiul din 1992 // Alexandru Cerbu își amintește și acum de ororile prin care a trecut
După 33 de ani de la războiul de pe Nistru, rănile nu s-au mai vindecat. Apărătorii independenței țării își amintesc și astăzi de ororile prin care au trecut. Viața le-a fost schimbată pentru totdeauna. Alexandru Cerbu nu a ținut arma în mână, dar a fost în mijlocul acțiunilor militare. A fost medic-șef al Stației de urgență Tighina și a avut grijă de ostașii moldoveni. A rămas pentru totdeauna cu sufletul rănit de amintirile de atunci, la fel ca zidurile bisericii din Pohrebea, ciuruite de gloanțele inamicului.
În ajunul lunii martie 1992, Alexandru Cerbu a decis să-și evacueze familia. Fostul medic-șef povestește că situația era tensionată: a zburat un biplan deasupra Tighinei și a aruncat foi volante cu un ultimatum.
„Eu am sunat la gară, am comandat bilet la Cernăuți, de unde era soția. Soția era îmbrăcată și când coborau fetița ne întreabă: „Pe tăticul cui îl lăsăm?”, își amintește Alexandru Cerbu.
Au început luptele. Împreună cu medicii cu care lucra a plecat pe front pentru a acorda ajutor celor răniți. Își amintește cu groază despre luna iunie:
„Cea mai sângeroasă a fost faza care a început la 19 iunie, la ora 17:15. De ce spun? Chiar am fost în locul acela. Eram aproape de sediul poliției când poliția a fost atacată și a început cu adevărat războiul. M-am dus prin parc, să trec parcul central, că era imposibil de trecut, fiindcă de-acum luptele erau foarte intense. M-am întors și pe lângă sediul sovietului sindicatelor am văzut un cadavru acoperit. M-am apropiat de dânsul, asta era prima jertfă. Era un jurnalist din partea regiunii transnistrene”.
A încetat focul, dar pentru Alexandru Cerbu lupta a continuat. A fost ridicat direct din casă, arestat, bătut, amenințat cu moartea. Separatiștii l-au învinuit că a organizat grupări diversioniste.
„M-au scos afară, erau două rânduri de gardiști, poate câte cinci-șase în rând, și au început să mă bată foarte crud. M-au aruncat într-un beci. Peste vreo 15 minute m-au scos, m-au pus la perete, au împușcat deasupra. Când am văzut plutonul de execuție, am crezut că acesta e sfârșitul. Și așa m-au scos de trei ori cu bătăi”, povestește el.
Nu a ținut arma în mână. Războiul oferă însă lecții pe care nimeni nu și le dorește.
„Eu nu sunt militar de profesie, dar în decurs de aproape două luni cât am fost în focarul acesta puteam să apreciez calibrul, direcția. Fără să vrei, înveți asta. Găurile acestea sunt făcute de gloanțe de mitralieră grea. Acestea sunt mai mici, de pistolul-automat Kalașnikov. Omul care ține mâna pe trăgaci, până la tragerea trăgaciului e un om, după ce a tras pe trăgaci, glonțul a zburat, devine alt om, pe viață”, a spus Alexandru Cerbu.
Conform datelor Ministerului Apărării al Republicii Moldova, în conflictul armat de pe Nistru din 1991-1992 au participat peste 30 de mii de persoane. Dintre acestea, 300 de militari și civili au decedat, iar alți 3500 au fost răniți.
CITEȘTE ȘI:
33 de ani de la conflictul care a divizat Republica Moldova. Cum a izbucnit războiul de pe Nistru
Războiul de pe Nistru // Mărturiile unei mame care și-a pierdut fiul în conflict
