7 aprilie 2009 // Mărturiile tânărului care a arborat drapelul UE pe clădirile Președinției și Parlamentului: „Schimbările încep cu fiecare dintre noi”
Viitorul Republicii Moldova este, fără îndoială, în Uniunea Europeană, însă pentru a ajunge acolo, trebuie mai întâi să facem regulă aici, la noi acasă. Schimbările încep cu fiecare dintre noi, iar pentru a schimba o țară e nevoie de mult timp și efort colectiv. De această părere este Dragoș Musteață, tânărul care, în timpul protestelor din aprilie 2009, a arborat drapelul Uniunii Europene pe clădirile Președinției și Parlamentului.
Gestul de a arbora drapelul a fost unul simbolic și urmărea un scop nobil, cel de a „salva forțele de ordine capturate în aceste edificii” și de a opri „distrugerile și provocările în masă”, își amintește Dragoș, care acum 16 ani era student și a venit în Piața Marii Adunări Naționale ca să lupte alături de colegii săi împotriva regimului comunist. „Drapelul UE ar fi însemnat că Președinția deja este una europeană și nu mai este una comunistă, adică nu are sens să distrugi o clădire care cumva îți aparține sau este cucerită de tine printr-un simbol”, a povestit tânărul într-un interviu la Moldova1.
„Am ieșit atunci să protestăm pașnic. Nu aveam intenții negative, dar, la un moment dat, ne-am trezit între aceste două frumoase clădiri protestând și cineva a început să arunce cu ouă în Președinție. După care toți au început să scoată pavajul de jos, pietre și s-au început dărâmăturile în masă ale sediului Președinției”, își amintește el.
„Eu am reușit să rămân rece și să nu reacționez la ceea ce se întâmplă în Piață, adică să nu fac ceea ce fac protestatarii. Nu am aruncat nicio piatră și nu am distrus nimic din bunurile statului. Mai mult decât atât, am încercat să văd cum pot să ajut ca edificiile să nu aibă de suferit, deoarece înțelegeam că dacă sunt distruse, vor fi reparate tot din banii noștri, într-un fel sau altul”, mărturisește Dragoș Musteață. Atunci i-a venit brusc ideea arborării drapelului UE pe cele două clădiri ale statului în încercarea de a calma spiritele. „Atunci când am arborat drapelul pe Președinție, am fost asistați de către un polițist”.
Deși ulterior a fost reținut de autorități, tânărul spune că nu a fost agresat fizic de forțele de ordine: „Am fost capturat peste vreo cinci sau șase zile din momentul 7 aprilie… în afară de presiune psihologică sau amenințări verbale, contact fizic cu mine nu a avut nimeni”.
Precizăm că astăzi se împlinesc 16 ani de la protestele violente din 7 aprilie 2009 – o zi care a marcat istoria Republicii Moldova. Deși a trecut peste un deceniu și jumătate, evenimentele rămân învăluite în controverse, iar victimele continuă să aștepte dreptate. Nicio persoană nu se află în detenție pentru abuzurile comise atunci, iar ancheta penală este, în continuare, în desfășurare.
