Aleea cu bujori, transformată în scenă lirică
Aleea cu bujori din curtea Muzeului Național al Literaturii Române din Chișinău s-a transformat într-un spațiu al inspirației și frumuseții verbului românesc. Acolo a fost organizat un recital de poezii, inițiat și moderat de scriitoarea Irina Nechit, care a întrunit poeți consacrați și debutanți, oferind publicului versuri pline de emoții și lumină.
Războiul e iubirea rănită din care curge moartea. Războiul e omul fără Dumnezeu, e iadul ce și-a despletit flăcările și înghite vieți.
Vasilisk Donica, preot la Mănăstirea Saharna, a venit în premieră la recital cu versurile proprii.
„Este un strop din cuvântul lui Dumnezeu, pentru că dacă nu este cuvântul cel neîntrupat, cuvântul veșnic, atunci cred că nici cuvintele noastre nu ar avea rost”, spune preotul.
Irina Nechit a organizat deja câteva recitaluri pe Aleea cu bujori, dar și în alte spații neconvenționale.
„Ne-am adunat pentru a împărtăși gânduri de pace și de liniște sufletească”, spune organizatoarea evenimentului.
„Se pare că se înfiripează o tradiție frumoasă ca să vină lumea și, când sunt înfloriți bujorii, să citească poezie. Poate fi considerată o stare firească a unor oameni cărora le place frumosul naturii și al poeziei”, menționează directoarea Muzeului Național al Literaturii Române, Maria Șleahtițchi.
„În formula tradiționalistă sau în formula postmodernistă, rămâne ceea ce a fost întotdeauna, așa cum a numit-o Rilke - sărbătoare a inimii”, constată poetul Arcadie Suceveanu.
Cu versuri proprii, dar și cu creațiile poeților îndrăgiți, au venit mai mulți elevi și profesori.
„Ultima carte descoperită este a lui Robert Șerban. "Oamenii, însă, știu că poezia este ceea ce rămâne din viață, după ce o trăiești". Mi se pare o dedicație foarte frumoasă vieții și o dedicație foarte frumoasă artei în general”, a subliniat profesoara de română Lia Botnari.
Îmi place foarte mult atmosfera în care se desfășoară acest eveniment.
Înseamnă o rampă, o primă ieșire, un prim dialog între mai multe generații.
Neinvitată la eveniment a fost o veveriță, care a ascultat versuri, a devorat nestingherită cireșe și, neastâmpărată, a luat-o la goană în căutarea altor surse de inspirație.
