O samă de cuvinte// Cum te cuprinde „femeia moldovenească”
Când am auzit prima oară de la o moldoveancă/basarabeancă expresia de despărțire prietenească „te cuprind” m-am topit de duioșie lingvistică. Suna atât de proaspăt și inovativ!... Mai ales pentru mine, învățat cu formulele înghețate din România. Apoi, auzind expresia des, am înțeles rapid că nu era ceva creativ, ci o formulă clișeu, tradusă de undeva. Nu putea fi din englezescul „to hug”, „te cuprind”, „te îmbrățișez”, pentru că și moldoveni simpli din generațiile mai în vârstă, care nu se uită la filme americane, o folosesc.
În cartea sa «Filtre. Articole de cultivare a limbii» (ed. Cartier, Chișinău, 2022), lingvistul Valentin Guțu, în capitolul cu numele provocator „Femida moldovenească” atrage atenția, printre alte savuroase remarci lexicale și gramaticale, asupra automatismului cu care mulți dintre locuitorii Republicii Moldova educați în cultura rusă au tendința de a adapta automat la română expresii rusești.
Valentin Guțu se referea acolo la numele zeiței Themis / Temis (Θέμις), pe care mulți moldoveni, chiar foarte cultivați, continuă să-l pronunțe și să-l scrie „Femida" (rusește: Фемида). Asta pentru că litera grecească -th-, theta (Θ, θ). era și este pronunțată F în rusă (de unde Theodor a dat > Фёдор, Fiodor, ca prenumele lui Dostoievski).
Așa se întâmplă cu „te cuprind”, care nu este altceva decât traducerea automată a formulei banale rusești: «Я обнимаю тебя» = te îmbrățișez. Ba chiar, pentru generațiile tinerilor din perioada perestroikăi lui Gorbaciov și a căderii URSS-ului, asta a putut fi întărit și de succesul unor cântece la modă atunci, precum «Я обнимаю тебя» a răpposatului rocker Aleksandr Barîkin (Александр Барыкин).
Evident, expresia are șarm, însă parcă prevăd că puriștii de la București, cinovnicii anonimi și necreativi care fac dicționarele și caută cu orice preț să impună nivelarea limbii, au să strâmbe virtual din nas și au să-o pună la rubrica regionalismelor de evitat: «Te cuprind»… Pfff!
Cum se știe, eu am o veche aversiune pe acești centralizatori ai limbii și pe imperialismul cultural bucureștean. Găsesc permanent exemple de abuzuri inacceptabile din partea lor. De pildă, acești talibani ai limbii au decis să impună pluralul „azile”, iar mulți români se rușinează deja, după ce au zis o viață întreagă „aziluri”.
La fel fusese în pandemie cu virușii și cumplitul plural inventat de medici și devenit regulă „virusuri”.
Ce nu nu înțeleg eu, însă, este supușenia vorbitorilor. Continuați să spuneți liniștiti aziluri; este cât se poate de corect. Există în română mii de cuvinte cu un dublu plural, ambele forme fiind la fel de banale și lăsate la discreția vorbitorului, în funcție de eufonia frazei: pluraluri-plurale, sloganuri-slogane... o formă nu e mai „corectă” decât alta.
Ce recomandă ăștia cu noile lor dicționare sunt norme imaginate de ei, iar nu legi. Ei sunt niște funcționari care trebuie să-și justifice existența imaginând cazne de închingare a limbii și omorâtoare de spontaneitate.
În curând au să decidă de sus că dintre formele de plural perfect admisibile precum „sloganuri” și „slogane” sau „pluraluri” și „plurale” doar una ar fi „corectă”. Încă n-au hotărât ei care, dar au să decidă funcționărește, terorizând și mai tare un popor care nu mai știe cum să vorbească, sufocat de reguli seci, inutile, decise arbitrar de cinovnici găunoși. Ar trebui niște aziluri speciale pentru ei, fără unelte de scris.
«Femeia moldovenească»
Ca o completare, mărturisesc că atunci când am citit prima oară cartea pomenită anterior a lui Valentin Guțu, oboseala nocturnă m-a făcut să citesc «Femeia moldovenească», iar nu «Femida moldovenească». Deodată mă năvălise nostalgic ce spunea domnitorul Dimitrie Cantemir, acel proto-antropolog, când scria, în «Descriptio Moldaviae», despre natura moldovencelor iubărețe:
„Jupâ¬ne¬sele boie¬ri¬lor au, ce-i drept, o înfățișare plăcută, dar cu fru¬mu¬se¬țea stau mult in urma nevestelor oame¬ni¬lor de rand. Căci aces¬tea au chi¬pul mai fru¬mos, insă sunt in cea mai mare parte desfrâ¬nate. Unele beau pe acasă mult vin…” (Descrierea Moldovei, cap. XVI)
Cam atât în această scurtă samă de cuvinte. Deocamdată, vă spun că „vă cuprind”, până la rubrica următoare.
