O samă de cuvinte// Marafeturi și „a veni de hac”: cum transa altora devine suma nimicurilor noastre
Din lunga dominație otomană, româna a păstrat cuvinte și expresii atât de intime încât par țesute în tivul limbii de la început: halal (halal să-ți fie), aferim, murdar, dușman, cerdac, hac (a veni cuiva de hac) etc.
A veni de hac. Hac sună un pic a ac, cu un h- eufonic, precum harap de la arab, dar nu are de fapt nimic de-a face cu asta.
Haq (hac) este unul din acei termeni numiți universalia islamica, proveniți din arabă și prezenți în toate limbile popoarelor musulmane. Înseamnă: adevăr. Șiiții, de pildă, cântă, făcând uneori vocalize impresionante, despre cum Ali, leul sacrificiului, profetul șiiților ucis de musulmanii sunniți, este HAQ: Adevărul.
Haq e hak în turcă și de aici a intrat în română. A-i veni cuiva de hac, însemna inițial a-i arăta cine are dreptate, cine posedă hak, cine are haq, adevărul.
Când spunem că i-am venit cuiva de hac nici nu știm astfel că practicăm de fapt, cel puțin verbal, mistica musulmană. Haq, adevărul, este de altfel rădăcina de la haqiqa(t), adevărul mistic în sufism.
Marafet — marafeturi
„Marafet” e tot un vechi cuvânt de împrumut, venit din turcă (și neogreacă), cu pluralul marafeturi sau chiar, mai învechit, argotic, marafeți (în sensul de bani, parai, parale). În română înseamnă răhățele, nimicuri, sau fasoane, ifose. Mai lasă marafeturile…
În turcă însă (și prin turcă în neogreacă), vine de fapt din arabă, de la rădăcina ‘arif = eu știu, a ști, știința. المعاريف al- ma‘arif, ma‘arifet este = „știința”… Marifet, marafet este treapta superioară a cunoașterii coranice și a transei în sufism, în yoga islamică. Marifet, marafet e stadiul ultim pe care îl atinge un pustnic înțelept înainte de a intra in starea de fana’, nirvana în misticismul musulman.
Așa se face că transa altora devine suma nimicurilor noastre.
