Corespondență Dan Alexe // Europa și Ucraina: decriptarea rezultatului reuniunii «Coaliției voluntarilor» de la Paris
«Coaliția voluntarilor» pentru Ucraina s-a reunit din nou ieri, joi, 4 septembrie: 35 de șefi de stat și de guvern, majoritatea europeni, dar și Japonia, Australia sau Canada, dintre care 28 în videoconferință, iar 9 la fața locului.
În final, liderii prezenți l-au sunat pe Donald Trump: o oră și jumătate de discuții video, mult mai mult decât se prevăzuse, primind confirmarea că și SUA vor participa la o ipotetică operațiune colectivă de menținere a păcii, în cazul în care Kievul și Moscova ar ajunge la un acord.
Deși liniile practice, concrete ale unei asemenea forțe multinaționale — la care ar participa 26 de țări, însă doar 6 cu trupe naționale la sol — rămân de definit, semnalul este puternic în direcția Moscovei.
Macron: „prezență la sol, pe mare sau în aer”
Douăzeci și șase de țări, în principal europene, s-au „angajat” așadar să participe la o „forță de reasigurare” în cadrul unui viitor armistițiu ruso-ucrainean, prin desfășurarea de trupe în Ucraina sau printr-o „prezență la sol, pe mare sau în aer”, a anunțat joi Emmanuel Macron.
Este important de subliniat că e vorba de o coaliție multinațională care traversează liniile politice: Emmanuel Macron este centrist, Keir Starmer e laburist, altfel zis de stânga, Friedrich Merz este creștin-democrat, centru-dreapta.
Trebuie văzut care sunt liniile de forță și poziția fiecărei țări în chestiunea trimiterii de trupe la sol — nu pentru a lupta, ci pentru a asigura și supraveghea respectarea unui eventual acord. Franța și Marea Britanie, mai întâi (care, desigur, nu mai este în UE, dar e a doua putere nucleară, împreună cu Franța, de pe continentul european și co-prezidează, împreună cu Parisul, «Coaliția voluntarilor»), apoi Belgia, al cărei premier Bart De Wever se afla joi la Paris, și cele trei țări baltice. Doar șase țări, așadar, s-au declarat explicit în favoarea trimiterii de trupe la sol, dar cu totul 26 de țări sunt gata să sprijine inițiativa într-un fel sau altul.
Cele șase țări care s-au angajat serios nici n-ar putea de altfel să lupte împotriva armatei ruse. Potrivit experților militari, ele n-ar putea împreună să trimită mai mult de 15–20.000 de oameni. Acestea au fost efectivele maximum pe care europenii le-au trimis, de pildă, în Afganistan.
Printre acestea – Germania și Polonia, ai căror lideri se aflau la Paris, dar care au o poziție complexă și ambiguă: ar fi în favoarea trimiterii de militari europeni, însă nu din țările lor, care ar participa doar financiar și logistic.
Și, în sfârșit, vin țările care se declară pe față ostile trimiterii de soldați — Italia, Ungaria și Slovacia (premierul slovac Robert Fico a fost de altfel prezent în China, alături de Putin și liderul nord-coreean).
Președintele Franței este singurul lider european care poate trimite trupe în străinătate fără aprobarea parlamentului, cu condiția să-și detalieze motivele și rezultatele ulterior în fața legislativului. Însă Macron este actualmente slăbit politic pe plan intern — luni el se va regăsi cel mai probabil fără guvern, urmând votul unei moțiuni de cenzură împotriva cabinetului premierului François Bayrou.
Toată această galaxie de poziții contradictorii ale țărilor europene pune în lumină faptul că în acestea e nevoie de un consens general pentru o asemenea decizie: este handicapul democrațiilor.
Înghețarea activelor rusești din UE
Printre alte măsuri, șefa diplomației UE, Kaja Kallas, a vorbit săptămâna trecută despre posibilitatea utilizării a peste 200 de miliarde de euro din activele rusești înghețate, deținute în prezent de structura bancară Euroclear din Belgia.
Comisia Europeană lucrează la posibilitatea de a muta activele înghețate într-un așa-numit vehicul cu scop special pentru a minimiza riscul juridic pentru Belgia în cazul în care activele sunt confiscate. (UE le folosește în prezent pentru a garanta un împrumut de 50 de miliarde de euro către Ucraina, dar nu a atins până acum principalul activelor.)
Până și cancelarul german, Friedrich Merz, a afirmat sâmbătă că Rusia va înceta războiul împotriva Ucrainei atunci când nu va mai avea resurse economice și militare pentru a-l continua, întrucât eforturile diplomatice din ultimele săptămâni au eșuat.
Europenii au devenit principalii susținători ai armatei Kievului
Potrivit Institutului Kiel, din luna iunie, Europa a furnizat aproximativ 95 de miliarde de dolari în ajutor militar pentru Kiev, comparativ cu 75 de miliarde pentru Washington. Armele sunt totuși încă fabricate în mare parte peste Atlantic.
În august, președintele SUA a declarat că aliații europeni au convenit să cumpere arme fabricate în SUA pentru Ucraina, ca parte a unui acord încheiat cu secretarul general al NATO, Mark Rutte.
În august, Departamentul de Stat al SUA a anunțat livrarea către Ucraina a 3.350 de rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune ERAM, în valoare de 825 de milioane de dolari (705 milioane de euro). Deși comanda a fost plasată oficial de Kiev, fondurile provin din Danemarca, Olanda și Norvegia.
