O casă din Mileștii Mici, transformată în muzeu: familia Gavrilan păstrează vie tradiția
În satul Mileștii Mici, cunoscut pentru galeriile sale subterane, o familie de gospodari păstrează vie istoria locului. Mihai și Ecaterina Gavrilan au transformat casa părintească într-un mic muzeu etnografic, unde fiecare obiect are o poveste, iar trecutul se împletește firesc cu prezentul. În curte se află și un beci vechi din 1877 - cel mai vechi din sat - păstrat cu grijă și reamenajat pentru vizitatori.
„Am avut șansa să rămân în oraș, dar cred că munca la țară ne-a atras”, povestește Ecaterina Gavrilan. „În pandemie, stând acasă cu feciorul, ne-a venit ideea să deschidem acest muzeu. Aveam multe lucruri vechi, de la părinți, surori, chiar și de la vecini din sat - oale, lădițe, basmale, uniforme militare. Copiii de azi nu mai știu ce e o vodăi sau un patefon, dar turiștii din Germania și Republica Dominicană au rămas uimiți când au auzit vocea care cânta din aparatul din 1930”, povestește femeia.
Soțul ei, Mihai Gavrilan, este păstrătorul poveștii beciului vechi de peste un secol.
„Tata s-a născut în 1906 și a spus că beciul era așa cum îl vedem azi. E construit din piatră naturală, făcut din topor. Înainte erau ierni cu omăt de trei metri, copiii dormeau la cuptor, iar mama, sâmbătă de sâmbătă, lua lut din hrubă și împrospăta podeaua. Acum păstrăm vinul aici, dar odinioară aveam cincisprezece butoaie, unul lângă altul”, spune cu mândrie gospodarul.
Ca în fiecare toamnă în ograda lui nea Mihai se simte mirosul și gustul mustului proaspăt.
„Avem cădișoare italiene și zdrobitoare care separă bobița de ciorchină. După fermentare, îl dau la teasc. De mic copil am învățat de la tata cum se face vinul. După ce s-au împărțit pământurile, am plantat vie și acum punem la păstrare aproape două tone de vin pe an”, menționează gospodarul.
Această casă din centrul satului Mileștii Mici cucerește prin farmecul său autentic, iar în prejma acesteia timpul pare că s-a oprit în loc. Povestea familiei Gavrilan ne arată cum tradițiile și modernitatea pot conviețui armonios, creând un echilibru între trecut și prezent și dând sens comunității.
