Europa caută să-și diversifice sursele de gaze pe fondul dependenței de LNG-ul american și al tensiunilor geopolitice
Europa se confruntă din nou cu riscuri majore privind securitatea energetică, după ce dependența de livrările de gaze naturale lichefiate (LNG) din Statele Unite începe să fie privită drept o vulnerabilitate strategică. Situația apare la patru ani de la criza energetică declanșată de invazia Rusiei în Ucraina, când UE a fost nevoită să înlocuiască rapid gazul rusesc, scrie Boolmberg.
După declanșarea crizei energetice, livrările maritime de LNG din SUA au devenit un pilon esențial al securității energetice europene. În prezent, Statele Unite asigură peste un sfert din necesarul de gaze al Europei, fiind al doilea cel mai mare furnizor al regiunii, după Norvegia. Această poziție dominantă începe însă să fie privită cu rezerve, pe fondul schimbărilor politice de la Washington.
Retorica și acțiunile recente ale președintelui american Donald Trump, inclusiv utilizarea presiunilor economice asupra aliaților, de la amenințări cu tarife până la sancțiuni, alimentează temerile că relațiile comerciale strânse pot deveni vulnerabilități strategice.
Comisarul european pentru concurență, Teresa Ribera, a avertizat în această săptămână asupra riscurilor unei dependențe excesive de LNG-ul american. La rândul său, comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a declarat că Uniunea Europeană analizează posibilitatea creșterii importurilor de gaze din Qatar, Canada și Africa de Nord, în încercarea de a diversifica sursele de aprovizionare.
Diversificarea nu este însă un proces simplu. Puțini exportatori de LNG dispun de capacități suficient de mari pentru a înlocui volumele livrate de SUA. Qatar, cel mai apropiat furnizor din punct de vedere al capacității, se confruntă la rândul său cu riscuri semnificative de securitate.
Tensiunile din Orientul Mijlociu au menținut piețele energetice sub presiune, după ce administrația Trump a intensificat amenințările militare la adresa Iranului. Livrările de LNG din Qatar către Europa au scăzut deja începând cu 2024, pe fondul atacurilor rebelilor houthi din Yemen, susținuți de Teheran, care au transformat Marea Roșie într-o rută riscantă pentru navele comerciale.
O eventuală confruntare militară între SUA și Iran ar putea avea consecințe și mai grave asupra pieței globale a gazelor, având în vedere că toate exporturile de LNG ale Qatarului tranzitează Strâmtoarea Hormuz, unul dintre cele mai sensibile puncte de blocaj din lume.
În acest context, planul Uniunii Europene de a pune capăt tuturor relațiilor energetice cu Rusia până la sfârșitul anului 2027 întâmpină tot mai multe dificultăți. Deși livrările rusești au scăzut drastic față de perioada de dinaintea războiului, Rusia continuă să furnizeze aproximativ 10% din importurile de gaze ale UE.
Criticile la adresa acestui obiectiv au devenit tot mai vocale. În această săptămână, premierul Slovaciei, Robert Fico, a calificat planul drept „sinucidere energetică”, avertizând asupra impactului economic și social pe care l-ar putea avea renunțarea completă la gazul rusesc.
CITIȚI ȘI:
