Sergiu Musteață: „Ne amintim de 7 aprilie o dată în an și atunci foarte succint”
Protestele din 7 aprilie 2009 reprezintă „un episod tragic” din istoria R. Moldova de care ne amintim o dată în an și atunci foarte succint. La 17 ani de atunci, evenimentele violente și abuzurile se uită tot mai mult din cauza lipsei accesului la documente, a absenței unor comemorări consistente și a „tăcerii” instituțiilor, remarcă doctorul în istorie Sergiu Musteață.
„Dacă întrebăm tinerii ce știu despre 7 aprilie, cel puțin studenții mei care vin astăzi nu prea știu. Erau mici atunci și ne dăm seama că memoria noastră este destul de scurtă pentru ceea ce înseamnă cunoașterea realităților din istoria recentă a R. Moldova. Cei mai maturi, inclusiv generația de adolescenți care era atunci - unii care ați fost în Piață, ați simțit, ați perceput altfel evenimentele de atunci, sigur că ați rămas cu o amprentă în memorie. Cei care nu au fost sau cei care vin, din păcate, nu cunosc, deoarece nu se vorbește atât de mult. Ne amintim o dată în an și atunci foarte succint. Pe de altă parte, nu am avut acces la documente, la ceea ce s-a înregistrat și nici instituțiile statului nu au comemorat victimele acelor situații destul de delicate. Bineînțeles, este un episod tragic din istoria Republicii Moldova, care s-a soldat nu numai cu victime, dar și cu o demonstrație de forță a instituțiilor statului”, a menționat profesorul universitar, la emisiunea „Bună Dimineața” de la Moldova 1.
Abuzurile comise asupra tinerilor în aprilie 2009 pot fi comparate cu practicile represive din perioada stalinistă, afirmă Sergiu Musteață.
„Eu tot timpul compar cu perioada lui Stalin - tinerii au fost ridicați nocturn din cămine, scoși din case, iar ce s-a întâmplat în comisariatele de poliție este greu de imaginat pentru unii dintre noi și astăzi, mai ales pentru generația tânără, cum au fost maltratați, cum au fost bătuți, cum au fost violate unele fete. Deci, e mare păcat ce s-a întâmplat și ar trebui să vorbim, e o lecție recentă pe care trebuie să o cunoaștem în primul rând noi, cetățenii R. Moldova, ce se întâmplă atunci când nu știm să prețuim libertatea și democrația și ce se întâmplă atunci când unii ajung la putere și, pentru a nu pierde puterea, apelează la oricare măsuri”, a punctat istoricul.
Tinerii au ieșit în Piața Marii Adunări Naționale, reacționând imediat după alegerile parlamentare din 5 aprilie și considerând că este un vot furat, a mai amintit istoricul Sergiu Musteață, la Moldova 1.
„Pe urmă s-a constatat, după ce au fost aprobate alegerile, a fost validată alegerea de Curtea Constituțională și au fost împărțite fotoliile. Atunci s-a văzut că au doar 60 (de mandate - n.r.). De fapt, tinerii au ieșit în Piață până a afla informația, s-a considerat că este un vot furat. S-a văzut că, majoritar, rămâne partidul aflat la putere, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, și de aceea s-a protestat împotriva falsului și abuzului Partidului Comuniștilor. S-a cerut anularea alegerilor, anunțarea unui scrutin electoral sau renumărarea voturilor. Numai că, până atunci, până s-a luat o decizie de a renumăra, au avut loc evenimentele din Piața Marii Adunări Naționale, dar ele s-au extins și în fața Parlamentului, în fața Președinției. Deci, în sensul acesta, oamenii au ieșit să protesteze împotriva abuzului electoral”, a afirmat istoricul.
Potrivit lui, R. Moldova are încă multe de învățat de la evenimentele de pe 7 aprilie 2009, „din toate perspectivele”, iar încălcarea dreptului omului, maltratarea tinerilor, modul în care s-a comportat poliția atunci nu poate fi justificat: „Și cel mai grav, din punct de vedere istoric, am constatat că arhiva Parlamentului a fost nu numai că devastată, a fost distrusă. În zilele următoare, pe 9 și 10 aprilie, când se făcea ordine în scuarul Parlamentului, s-a încărcat cu lopata. Deci, toate documentele din arhivă - în remorci și s-au dus la gunoi. Deci, aici, într-o instituție normală, într-un stat normal, fiecare hârtiuță trebuia adunată, curățată, conservată, restaurată și dusă înapoi în arhivă”, a adăugat istoricul.
În aprilie 2009, peste 30 de mii de manifestanți, în special tineri, s-au mobilizat la proteste în centru capitalei. Inițial pașnice, manifestațiile s-au transformat într-o revoltă populară violentă cu dezordini în masă, când autoritățile au reacționat brutal.
Peste 600 de tineri protestatari au fost arestați, bătuți, umiliți și torturați în comisariatele de poliție. Deși a fost recunoscut oficial doar decesul lui Valeriu Boboc, omorât în bătaie în Piața Marii Adunări Naționale, societatea civilă a vorbit despre cinci decese asociate brutalităților forțelor de ordine în timpul acțiunilor de reprimare a protestelor.
La 17 ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009, victimele încă își caută dreptatea, ancheta penală continuă, iar adevărul despre cele întâmplate nu s-a mai aflat.
Mai multe persoane au fost recunoscute în calitate de învinuiți, fiind implicate în reprimarea protestului pașnic, care s-a transformat în violențe și dezordini în masă.
Doar în dosarele instrumentate de Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, care a reluat urmărirea penală în noiembrie 2021, au fost condamnate 11 persoane, se arată într-un răspuns al instituției oferit pentru Teleradio-Moldova.
CITIȚI ȘI:
