VIDEO, FOTO | DOLIU NAȚIONAL în R. Moldova: „Gheorghe Urschi nu râdea de moldoveni, el râdea împreună cu moldovenii”
Mii de cetățeni ai R. Moldova au venit în centrul Chișinăului pentru a-și lua rămas-bun de la îndrăgitul umorist Gheorghe Urschi, petrecut miercuri, 15 aprilie, pe ultimul drum. Maestrul a fost aplaudat pentru ultima dată atât pe scena Palatului Național „Nicolae Sulac”, unde a fost depus sicriul cu trupul neînsuflețit, cât și în fața Teatrului „Luceafărul”, unde a activat și unde îi sunt și astăzi jucate piesele. Cel supranumit „Regele umorului” a fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Central din strada Armenească.
Glumele lui Gheorghe Urschi „vor fi actuale” mereu: „Ne luăm rămas-bun de la o epocă, îi vom simți lipsa”
Cuvinte pline de emoție, recunoștință și durere au fost rostite din partea celor care l-au cunoscut și admirat pe Gheorghe Urschi, conturând portretul unui artist care a transformat încercările în destin și a rămas, până la final, o voce emblematică a teatrului și umorului din R. Moldova.
Leo Butnaru, poet, prozator, istoric literar, eseist și traducător: „Ai fost rezistent”
„Ai nimerit într-o perioadă când vi s-au frânt deodată aripile. Tu ai fost rezistent. Tu ai apărut, alții s-au pierdut. De altfel, ca și în grupa din '69 de la Teatrul Național, se lovea în tineri. Unii s-au rătăcit, n-au mai avut roluri, se uitau cu suspiciune. Ungureanu a fost forțat să plece în '71. Și, uite, dragă Gheorghe, din rezistența ta s-a născut o personalitate. Din acea 'stea fără nume', este numele stelei tale. Acest pandant este uimitor, parcă premoniție. Pentru tine au lucrat zeițele și ale literaturii, și ale teatrului, și ale celorlalte activități pe care le-ai avut, cu deosebit succes, fulminant. Poate ai fost unul din cei mai populari. Însă, pornirea ta a fost dintr-o dramă, totuși. Din drama de a-ți fi închis primul spectacol, de a fi interzis - ai căutat drumul. Eu cred că acolo îngerii te așteaptă cu bucurie și tu ai ce le spune despre noi, că suntem un popor care am rezistat, iar dovadă este chiar tinerețea ta. Fie-ți drumul lin, nu te vom uita”.
Margareta Reabcov, regizoare: „Gheorghe Urschi este Caragiale al nostru”
„Ne-a învățat că se poate să fim liberi în a pune niște întrebări, în a critica atunci când nu ne place ceva care se întâmplă în societatea noastră. Cred că este ultima scenă în care este Gheorghe azi. Aici, în această scenă, cu sălile arhipline, l-am filmat de atâtea ori. Cu sala care l-a aplaudat, l-a iubit și l-a așteptat cu drag - de la o sală așa de mare, până la cele mai mici săli din satele noastre îndepărtate. Eu cred că ar fi binevenit nu numai un teatru să fie organizat și adus la bun sfârșit, cu săli în care să vină tinerii, pentru că, vedeți, Gheorghe Urschi a fost, este și pleacă la bunul Dumnezeu, dar în urmă n-a rămas o echipă de umoriști care să facă la fel ca Gheorghe - să umple sălile, să ne facă să râdem, să plângem alături de el. Și cred că, având un teatru, cu o sală, cu un mic muzeu, ar fi minunat să vină tinerii care au talent. Ar fi minunat să fie o stradă în numele lui Gheorghe Urschi, în numele Gheorghe și Maria (soția - n.r.) - ei au fost un tandem. Poate și un bust pe Aleea Clasicilor, pentru că, da, îl avem pe Caragiale, dar Gheorghe Urschi este Caragiale al nostru, care a știut durerea omului de rând”.
Petru Hadârcă, directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu”: „Ne-a învățat să iubim și libertatea”
„În primul rând, astăzi ne luăm rămas-bun de la o epocă. Eu îmi iau rămas-bun de la tinerețea mea, pentru că l-am cunoscut în anii '80 pe platoul de filmare și îl admiram pentru tot ceea ce făcea, textele pe care și le scria erau speciale și se bucurau de o popularitate deosebită, chiar și în spectacole. Avea un har aparte, de la părinți, de la Dumnezeu. Și nu puteai să-l înveți, puteai numai să-l admiri și să te bucuri de vorba spusă prin glumele lui, care erau, de fapt, o înțelepciune populară. Și spectacolele pe care le-am văzut, la care am participat împreună, erau, de fapt, o lecție de psihoterapie. De fapt, era mai mult decât umor. El ne-a învățat să iubim și libertatea prin glumele lui, să ne bucurăm și astăzi de acea libertate pe care am obținut-o. Sigur că multe din glumele, din replicile care s-au bucurat, mulți ani în urmă, de o popularitate imensă se vor bucura și în continuu, și le vom auzi în gura mulțimii, vor fi actuale. A avut curajul să spună de multe ori lucrurilor pe nume și îi voi simți lipsa. Am remarcat un lucru aparte - deși avea acea popularitate, el n-avea orgolii, n-avea aere de superioritate, era foarte respectos cu noi, tinerii actori. Era colegial, profesionist și a susținut și încurajat de fiecare dată ceea ce aduceam în scenă”.
Nicolae Botgros, dirijorul Orchestrei „Lăutarii”: „Omul care a făcut istorie”
„Pentru noi este foarte dureros. Este un lucru pe care l-am pierdut, cum spunem noi de obicei, așa vorbim tot timpul după moartea cuiva - vorbim că nu mai este omul care a făcut istorie. Urschi a rămas în sufletul nostru și va rămâne veșnic pentru că Urschi este cel care nu numai că a scris istorie, el a ne-a ținut într-o suflare frumoasă”.
Larisa Turea, jurnalistă, critic de artă, traducătoare: „Unul dintre cei mai interesanți și mai subtili observatori ai fenomenului teatral”
„A devenit popular anume acel spectacol extraordinar 'Steaua fără nume', care a fost foarte repede interzis, din păcate. Urschi a început să scrie mai târziu, totuși a debutat în scenă și, în felul acesta, oarecum această umbră a omului care vorbește din avanscenă s-a lăsat și peste creația lui literară. Se întâmplă adesea și sper că acum, după această plecare atât de tristă, vom reveni la cele scrise. A scris foarte mult, eu l-am apreciat și în calitatea lui de cronicar dramatic, pentru că lucrez la un volum despre marele actor Dumitru Caraciobanu. Am mai mulți autori, dar unul dintre cei mai interesanți și mai subtili observatori ai fenomenului teatral este Gheorghe Urschi, care mi-a scris despre Dumitru Caraciobanu în diferite ipostaze. Este un text al lui care a apărut și în 'Literatura și Arta'. El prezintă acest text ca o montare, ca un spectacol de omagiere. În plus, știu că era și un om foarte generos, foarte bun cu toată lumea și m-a uluit felul în care el a știut să-și apere colegii, a fost omul care avea grijă mai mult de semeni decât de sine”.
Aura, interpretă de muzică ușoară: „În scenă era un om și în afara scenei - alt om”
„Gheorghe Urschi a fost cel care mi-a marcat creația artistică, parcursul meu, fiindcă eram la început de cale, eram tânără interpretă de muzică ușoară și, cumva, dumnealui m-a menționat. Era foarte amuzant și, totodată, cei care l-au cunoscut foarte bine știau că în scenă este un om și în afara scenei - alt om. Mai ales în ultimii ani, el era foarte profund, trist, chiar obosit mi se părea. Probabil, eu sunt printre puținii artiști care au avut o colaborare atât de intensă și de longevivă, și care s-a văzut. Consider că a fost un mare, mare noroc ca în viața mea să apară Gheorghe Urschi”.
Gheorghe Urschi, petrecut cu flori și aplauze de la Teatrul „Luceafărul”
În drumul către Cimitirul Central din strada Armenească din capitală, cortegiul funerar a oprit și în fața Teatrului „Luceafărul”, acolo unde Gheorghe Urschi a activat și unde îi mai sunt și astăzi jucate piesele.
Maestrul a fost aplaudat pentru ultima dată de colegii de la teatru.
Președinta Maia Sandu, la mitingul de doliu: „Gheorghe Urschi a devenit o busolă morală a neamului nostru, când dăm de necazuri - revenim la umorul lui”
Gheorghe Urschi a devenit „o busolă morală a neamului nostru, care ne-a ajutat să nu ne lăsăm striviți de greutăți, ci să râdem de ele, să mergem mai departe printr-un act cultural de supraviețuire prin umor”, a menționat președinta Maia Sandu, la mitingul de doliu, organizat la Palatul Național „Nicolae Sulac”.
Șefa statului susține că maestrul Urschi „nu râdea de moldoveni, el râdea împreună cu moldovenii, fără răutate, fără superioritate, cu multă compasiune”.
„Gheorghe Urschi a îndrumat Moldova într-o perioadă a incertitudinilor și a tranziției dureroase să se vadă, dar mai ales să se iubească așa cum este, cu toate bunele și relele sale. Să poți râde când e greu, înseamnă un mare caracter. Să poți face să râdă împreună cu tine săli arhipline, sate și orașe, înseamnă mai mult decât talent actoricesc, înseamnă înălțime morală și spirituală. Umorul a fost transformat în puterea de a ne privi cu conștiința trează și de a crede în capacitatea noastră de a ne construi viitorul”, a declarat Maia Sandu.
Potrivit președintei, în anii de Renaștere Națională, maestrul Urschi, alături de interpreții Doina și Ion Aldea-Teodorovici, alături de poetul Grigore Vieru și de alte voci ale vremii, ne-au arătat drumul și idealurile neamului nostru, iar atunci când avem necazuri, revenim la umorul lui: „Ce făceau ei nu era un act de divertisment, era o formă de rezistență și de salvare națională. Gheorghe Urschi a depășit lumea teatrului, a cinematografiei. El a intrat în toate casele Moldovei. Când dăm de necazuri, revenim la umorul lui, ne-amintim de o scenă, o replică, o vorbă. Ironia lui Urschi ne-a arătat adevăruri, fără să ne doară, fără să ne dezbine, ci creând punți. Căci, râzând, devenim mai buni, mai empatici, mai solidari. Maestrul Urschi ne-a făcut cel mai frumos dar, o terapie națională prin râs, care ne-a unit și ne-a ajutat, ne-a dat puterea să credem în noi înșine”.
La rândul său, ministrul Culturii, Cristian Jardan, a menționat că Gheorghe Urschi a fost vocea oamenilor afectați de grijile și nevoile tranziției anilor ’90, atunci când sărăcia și nevoile au trecut mai ușor prin glumele și modul simplu și omenesc de a le povesti.
„Eu fac parte din generațiile care l-a cunoscut pe maestru de la televizor, acolo unde, la începutul anilor ’90, efectiv lumina ecranele Televiziunii Naționale de unde așteptam să vină de fiecare dată cu o nouă glumă și cu o scenă de tot hazul”, a rememorat Cristian Jardan.
Ministrul a povestit că, pe 18 ianuarie 2009, în ziua de naștere a maestrului Urschi, precum și ziua în care s-a stins din viață poetul Grigore Vieru, l-a descoperit pe omul Urschi altfel decât îl știa – a devenit „copleșit de durere, cu ochii triști și extrem de sensibil”.
„În bucătăria apartamentului domniei sale, unde ne-a primit pe toți, ne-a povestit despre legătura strânsă pe care a avut-o cu Grigore Vieru. 'Sărmanul Grig a plecat azi', ne-a spus. Era mai mult decât un simplu regret. Soarta a făcut ca legătura lor să fie, iată, unită în acest fel. Maestrul era vizibil afectat. De astăzi va pleca în Împărăția Cerurilor, acolo unde va se reîntâlni nu doar cu Grigore Vieru, dar cu foarte multe personalități extraordinare care ne-au părăsit în ultimii ani. Drum lin, maestre, condoleanțe familiei și tuturor celor care l-au cunoscut”, a spus ministrul Culturii, la mitingul de doliu de la Palatul Național „Nicolae Sulac”.
„Mai inteligent, mai profund și mai serios umor ca al lui Gheorghe Ursch noi nu avem”
Directoarea Teatrului de păpuși „Guguță”, Gabriela Lungu, a vorbit la o ediție specială de la Radio Moldova cu emoție despre relația sa profesională și de prietenie cu marele artist Gheorghe Urschi, subliniind impactul profund pe care acesta l-a avut asupra culturii și teatrului din Republica Moldova.
Prima lor colaborare importantă a avut loc în jurul anului 2008, la montarea unui spectacol bazat pe un text semnat de Urschi. Potrivit acesteia, artistul era extrem de exigent și dedicat meseriei.
„Mai inteligent, mai profund și mai serios umor ca al lui Gheorghe Urschi până la momentul actual noi nu avem. Și asta trebuie să recunoaștem. Dar gurile rele au fost și spuneau că el s-a autointitulat 'regele umorului', că, de fapt, cine l-a făcut pe dânsul 'rege al omorului'. Dar nu trebuia să-l facă nimeni, el este. Și el nu avea nevoie de osanalele cuiva. Da! El era omul care își știa locul”, a declarat Gabriela Lungu.
Spectacolele jucate de Urschi în fiecare sat, în perioada Renașterii Naționale, „au contat foarte mult pentru schimbarea mentalității electoratului”
Maestrul Gheorghe Urschi este „un fenomen care trebuie apreciat și păstrat în memorie”.
„A fost iubit, dar poate trebuia mai mult de respectat”, iar cea mai mare povară pentru el a fost că „i s-a luat cuvântul și nu a mai putut să vorbească”, după atacul cerebral pe care l-a suferit în 2011, au declarat invitații ediției speciale de la Moldova 1, dedicate actorului și scriitorului Gheorghe Urschi.
Gheorghe Urschi nu a fost doar „un actor și umorist îndrăgit”, ci și un „disident curajos”, care a contribuit semnificativ la schimbarea conștiinței și a valorilor societății și care va rămâne în memorie va fiind un „mare patriot”, a punctat președintele Uniunii Teatrale din R. Moldova (UNITEM), Alexandru Grecu.
„Noi uităm că, începând cu anii `85, când nimeni nu îndrăznea să vorbească măcar un cuvânt, să critice partidul sau guvernarea de atunci, Urschi găsea câte o șopârlă pe care o adresa către guvernare. Să nu uităm de zecile de spectacole de la țară, unde în general se dezlănțuia și, dacă e vorba de schimbarea conștiinței naționale, trebuie să recunoaștem că ceea ce a făcut Urschi cu spectacolele sale, cu colegii săi, jucând sute de spectacole în fiecare sat în perioada Renașterii Naționale, a contat foarte mult pentru schimbarea mentalității electoratului și schimbarea, în general, a valorilor cu care noi eram deja educați de sovietici. Niciodată nu trebuie să-l scoatem din context pe Urschi, un mare patriot”, a declarat Sandu Grecu.
Aplauzele l-au însoțit toată viața, s-a bucurat de ele, de întâlnirile cu oamenii, dar astăzi vor fi altfel de aplauze, printre lacrimi și cu o mare durere, susține jurnalista Silvia Hodorogea, care a realizat numeroase interviuri cu maestrul, comori ce au rămas în arhiva postului Moldova 1.
„L-am cunoscut, ca toată lumea, la Teatrul „Luceafărul”, la întâlnirile cu spectatorii de la țară. În una dintre emisiuni, maestrul Urschi mărturisea că-i place să meargă la țară să vadă, să cunoască, să descopere. Aseară, la Catedrala 'Sfânta Teodora de la Sihla' am văzut un alt Gheorghe Urschi, un chip resemnat, parcă împlinit. După atâta suferință, cred că s-a ridicat spre ceruri, mai ales că a plecat chiar în prima zi a Săptămânii Luminate, când se spune că se deschid porțile Raiului și el ajunge direct în Rai. Despre acest moment al despărțirii de astăzi scria Urschi în prefața unui cărți care i-a apărut în 1995, se numea frumos - 'Eu o sar de pe fix'. I-ar fi plăcut să aibă o lansare de carte cu proză, nuvele pe care le-a creat în vreo 25 de ani de activitate și spunea despre dorința de a auzi un cuvânt bun la premierea de carte. Și, în contextul acesta, el spunea: 'Când îmi voi da obștescul sfârșit, știu că se va vocifera masiv la megafoane că a murit veselia poporului nostru, dar eu să aștept chiar până atunci?'. Gheorghe Urschi a continuat să bucure oamenii. Noi ne despărțim de un fenomen literar-teatral sau teatral-literar, așa îl numea regretatul critic literar Ion Ciocanu”, a spus Silvia Hodorogea, la ediția specială de la Moldova 1.
Interpreta Mariana Mihăilă, care a colaborat cu maestrul Gheorghe Urschi, își amintește cu nostalgie de toate momentele petrecute alături de „Regele umorului”. Întreaga națiune a pierdut un „mare talent”, care de-acum va fi „îngerul nostru”, a subliniat artista, la aceeași ediție specială de la Moldova 1.
„Toată viața am să fiu recunoscătoare acestui înger, care deja va fi îngerul nostru. La aniversări, încercam să-i aducem bucurie de fiecare dată. Îi plăcea să fie casa plină de oameni nu doar de ziua lui. (...) Dacă până la acel accident ne spunea foarte multe, acum noi trebuia să îi ridicăm moralul cu tot ce puteam și de fiecare dată reacționa. Dumnealui știa și prin privire să îți spună foarte multe, prin ochii lui albaștri atât de profunzi, prin gesturile sale. Da, erau mai dureroase aceste întâlniri, dar noi încercam să zâmbim și să îi arătăm că nu îl compătimim, dar îl admirăm, ținem la el, vrem să îl vedem fericit. Pentru mine este o durere atât de mare, nu îmi imaginez că dumnealui nu mai este și că noi, întreaga națiune, am pierdut un talent care, îmi permit să spun, se naște o dată la 100 de ani”, a conchis Mariana Mihăilă.
Moment de reculegere pentru Gheorghe Urschi la Guvern
Cabinetul de miniștri a păstrat miercuri un moment de reculegere pentru maestrul Gheorghe Urschi, condus în această zi pe ultimul său drum.
Premierul Alexandru Munteanu a declarat, în debutul ședinței, că l-a cunoscut ca pe un om simplu și foarte sincer, „așa cum sunt, de fapt, adevărații maeștri”.
„Știa să aducă bucuria în casele oamenilor cu un șarm, cu note de ironie și sarcasm, însă întotdeauna cu dragoste, demnitate și recunoștință”, a subliniat Alexandru Munteanu înainte ca miniștrii să se ridice în picioare pentru a-l comemora pe artist.
Gheorghe Urschi, pentru ultima dată pe scena Palatului Național „Nicolae Sulac”
Ziua de 15 aprilie este decretată zi de doliu național în Republica Moldova, în legătură cu funeraliile maestrului Gheorghe Urschi. Drapelul de stat este coborât în bernă în toate instituțiile din țară și în misiunile diplomatice și consulare peste hotare, în semn de apreciere a contribuției remarcabile a maestrului Gheorghe Urschi la cultura și identitatea noastră. Ceremonia funerară are loc la Palatul Național „Nicolae Sulac”, iar cel supranumit „Regele umorului” va fi înmormântat la Cimitirul Central din strada Armenească.
Ceremonia funerară a început la ora 10:00, la Palatul Național „Nicolae Sulac".
Oamenii trec rând pe rând la sicriul amplasat pe scena Palatului pentru a-și lua rămas-bun de la Gheorghe Urschi.
La ora 12:00, va fi păstrat un moment de reculegere în memoria artistului, iar înmormântarea este programată pentru ora 14:00, la Cimitirul Central de pe strada Armenească.
Actor și umorist, Gheorghe Urschi a marcat scena artistică de-a lungul mai multor decenii, fiind distins cu titlul de Artist al Poporului, Laureat al Premiului Național și Cavaler al Ordinului Republicii. Pentru public, rămâne un nume de referință, asociat cu spectacole care au adunat generații întregi.
Încă de la primele ore ale dimineții, oamenii au început să vină în fața bisericii „Sfânta Teodora de la Sihla”, pentru a-i aduce un ultim omagiu maestrului - cu flori, în tăcere, pentru a-și lua rămas-bun. Se formează, treptat, un flux constant de persoane - admiratori, colegi, dar și oameni care l-au apreciat de-a lungul timpului.
Serviciul divin a început la ora 8:00. După încheierea slujbei, în jurul orei 9:45, cortegiul funerar va porni spre Palatul Național „Nicolae Sulac".
Începând cu ora 10:00, acolo va avea loc ceremonia funerară oficială, care va include un moment de omagiu în prima parte a programului. La ora 12:00 este prevăzut mitingul de doliu, urmat de procesiunea de rămas-bun.
După ora 13:00, cortegiul funerar se va deplasa spre Cimitirul Central de pe strada Armenească, unde, la ora 14:00, va avea loc ceremonia de înmormântare.
Ediții speciale la Moldova 1, Moldova 2 și Radio Moldova
În memoria maestrului Gheorghe Urschi, compania Teleradio-Moldova va difuza, pe tot parcursul zilei, programe de arhivă dedicate vieții și creației artistului.
În dimineața zilei de 15 aprilie, în cadrul emisiunii „Bună dimineața” de la Moldova 1, actorul și regizorul Vitalie Rusu a rememorat momentele petrecute alături de Gheorghe Urschi, evocând spontaneitatea și talentul excepțional al acestuia.
Artistul a povestit despre un sketch devenit celebru, filmat cu ani în urmă chiar în platoul emisiunii, pentru care Urschi a adus textul cu doar o oră înainte de înregistrare.
„I-am zis: hai să repetăm ceva. El a răspuns: ce ne trebuie nouă repetiții? E clar despre ce vorbim? Atunci, hai”, a relatat Rusu.
Potrivit acestuia, momentul a fost filmat dintr-o singură dublă, fără pauze, cu multă improvizație.
Un episod memorabil a fost marcat de o replică devenită simbolică. „I-am spus: ai talent! Iar el mi-a răspuns: da, am talent, dar n-am tară”, a povestit actorul, subliniind dimensiunea profundă a mesajului transmis de Urschi.
Vitalie Rusu a evidențiat și impactul uriaș pe care Gheorghe Urschi l-a avut asupra publicului, în special în mediul rural. Alături de colegi precum regretatul Gheorghe Pârlea, acesta susținea spectacole de Teatru de miniaturi care atrăgeau comunități întregi.
„Satul nu venea la spectacol până nu vedea Teatrul de miniaturi. A fost un fenomen din toate punctele de vedere”, a menționat Rusu.
Actorul a vorbit și despre dificultățile financiare cu care se confruntau artiștii în acea perioadă. Remunerația era adesea simbolică, iar spectacolele erau, uneori, răsplătite cu produse alimentare.
„Ne dădeau ulei, crupe, o dată mi-au oferit trei saci de grâu. I-am schimbat pe o rață”, a spus acesta.
În același context, Rusu a criticat faptul că recunoașterea valorii artiștilor vine, de multe ori, prea târziu.
„Onorurile, după ce pleacă actorii, sunt puține. Acestea trebuiau să-i fie oferite în timpul vieții, când îi era greu”, a subliniat el.
Totodată, actorul a remarcat modul în care artiștii sunt folosiți în scopuri politice, fără a beneficia ulterior de sprijin real.
„Suntem ca niște schele: ajutăm la ridicarea unei ‘clădiri’, iar după aceea suntem înlăturați”, a conchis Vitalie Rusu.
Născut în 1948 la Cotiujenii Mari, Gheorghe Urschi a parcurs un itinerar artistic impresionant, de la studiile la renumita Școală „Boris Șciukin” din Moscova (absolvită în 1970), până pe scena Teatrului „Luceafărul”.
Cariera sa polivalentă a cuprins actoria, regia, scrisul și televiziunea, devenind o figură emblematică prin Teatrul de miniaturi și turneele memorabile alături de mari artiști precum Gheorghe Pârlea sau soții Aldea-Teodorovici.
Recunoașterea statului a venit prin distincții de cel mai înalt rang: „Ordinul Republicii” (2008), titlul de „Artist al Poporului” (2012) și Premiul Național (2019).
Maestrul Gheorghe Urschi a suferit un atac cerebral și de atunci nu a mai putut vorbi.
Gheorghe Urschi rămâne un reper moral și artistic, opera sa fiind astăzi parte integrantă a patrimoniului cultural național.
CITIȚI ȘI:
