De ce a fost schimbat imnul „Deșteaptă-te, române!” cu „Limba noastră”: Proiect de „moldovenizare” al guvernării agrare din 1994, spun analiștii
Schimbarea imnului Republicii Moldova din „Deșteaptă-te, române!” în „Limba noastră” a fost o „operațiune” a politicienilor cu mentalitate sovietică pentru a diviza populația de pe ambele maluri ale Prutului și pentru a bloca o eventuală Unire cu România. Odată cu alegerile parlamentare din 1994, a început perioada de „moldovenizare” a populației, care a dus la schimbarea imnului, precum și la introducerea în Constituție a sintagmei „limba moldovenească”, contrar prevederilor Declarației de Independență adoptate în 1991.
„Limba noastră” a devenit imn de stat al Republicii Moldova în iulie 1995, printr-o decizie a Parlamentului condus atunci de Petru Lucinschi. Adoptarea sa a marcat înlocuirea definitivă a imnului comun cu cel al României, „Deșteaptă-te, române!”.
În consecință, versurile poetului Alexei Mateevici, pe muzica lui Alexandru Cristea și în aranjamentul compozitorului Valentin Dînga, au devenit simbolul oficial al țării.
„Când a fost ales Parlamentul din anul 1994, noi ne-am confruntat cu situația de a nu avea un imn aparte al Republicii Moldova. Noi aveam imnul altei țări. Cu toată frăția, dragostea și istoria care ne leagă de România, acestea sunt lucruri formale care trebuia să fie respectate”, a declarat fostul președinte Petru Lucinschi, la Radio Moldova.
Schimbarea imnului a făcut parte din politicile promovate de agrarieni, care nu acceptau apropierea de România pe principii identitare, îi răspunde istoricul Anatol Țăranu.
„Ei promovau conceptul sovietic potrivit căruia moldovenii nu sunt români, iar limba moldovenească este o limbă diferită de limba română. Iar imnul «Deșteaptă-te, române!», de fapt, nu însemna altceva decât consolidarea identității românești a populației majoritare din Republica Moldova. Acest lucru deranja ideologic guvernarea agro-socialistă instaurată în 1994, ceea ce a dus la schimbarea imnului”, a explicat Țăranu, pentru Teleradio-Moldova.
Această decizie ar fi putut fi influențată și de Federația Rusă, însă nu decisiv, având în vedere problemele interne cu care se confrunta Moscova în acea perioadă, a precizat analistul politic.
„Politicile imperialiste nu luaseră încă un contur foarte clar, chiar dacă Moscova a trăit întotdeauna acest sentiment de frustrare din cauza descompunerii Imperiului Sovietic. O influență a Moscovei nu poate fi exclusă, dar, în mare parte, schimbarea imnului s-a datorat conceptului care domina mentalitatea colectivă a guvernării agrarian-socialiste”, a conchis Anatol Țăranu.
Aceeași opinie este împărtășită și de editorialistul Nicolae Negru. Acesta accentuează că responsabil de această decizie nu a fost doar Lucinschi, ci întreaga tabără a opozanților românismului și ai imnului comun.
„Atunci, ei voiau să schimbe tot ce era legat de România. Dacă în Declarația de Independență scria că limba de stat este româna cu alfabet latin, ei au modificat în Constituție în «limba moldovenească». Au vrut să schimbe și drapelul, și imnul. Nu au reușit să le facă pe toate până la urmă, dar planurile lor erau mari”, ne-a spus Nicolae Negru.
În același timp, analistul politic a subliniat că imnul „Limba noastră” a fost la un pas de a fi înlocuit câțiva ani mai târziu, în perioada guvernării comuniste.
„I-au comandat poetului Grigore Vieru textul unui nou imn și unii spuneau că acesta chiar ar fi acceptat inițial, dar ulterior alți intelectuali l-au abordat și l-au convins să renunțe”, a amintit Nicolae Negru.
Comentând ipoteza unei coordonări externe în cazul schimbării imnului, analistul Nicolae Negru o consideră plauzibilă, subliniind însă că sentimente românofobe existau din belșug și pe plan intern.
„Rețeaua KGB-ului era intactă. Ei s-au speriat la început, dar apoi și-au venit în fire și au pornit această mașinărie. Cu siguranță, limba română era primul obiectiv. De fapt, începând cu războiul de pe Nistru, totul a reprezentat un răspuns la adoptarea Declarației de Independență, prin care se punea practic obiectivul reunificării cu România”, a comentat Nicolae Negru.
Poemul „Limba noastră” al lui Alexei Mateevici a fost scris în 1917 și citit în premieră în luna mai la Congresul Învățătorilor. Peste două luni, a fost publicat în ziarul „Cuvânt moldovenesc”, având 12 strofe a câte patru versuri. La 19 ani de la publicare, compozitorul Alexandru Cristea a creat linia melodică pentru acest poem, care reprezintă reprezintă un elogiu adus limbii materne.
CITIȚI ȘI:
