Locuințe modulare și cămine nelocuite: Cum le poate oferi statul condiții decente de trai imigranților din Asia
Spațiile modulare de pe șantiere și căminele cu statut nelocativ ar putea deveni principalele soluții pentru cazarea muncitorilor străini în Republica Moldova. În timp ce angajatorii se bazează tot mai mult pe lucrători din Asia de Sud, în special în sectorul agroalimentar, aceștia continuă să se confrunte cu bariere birocratice majore la aducerea și cazarea lor.
Importul forței de muncă în Republica Moldova trebuie să aibă loc într-un mod echilibrat, care să țină cont de cerințele pieței muncii, să protejeze interesele angajatorilor și să garanteze respectarea drepturilor și demnității lucrătorilor străini, a subliniat Marina Morozova, vicepreședinta Comisiei parlamentare pentru protecție socială, sănătate și familie, la audierile publice din 22 septembrie, organizate la Parlament.
Nepalezii lucrează în agricultură
Cetățenii din Nepal sunt contractați în special pentru munci sezoniere în agricultură, a declarat, la audieri, Petru Maleru, administratorul unei companii specializate în importul forței de muncă din această țară. Faptul că nepalezii sunt „mai adaptați la condițiile meteorologice din R. Moldova” le oferă o acomodare mai rapidă, a adăugat el.
Compania sa oferă servicii pentru 183 de agenți economici care solicită forță de muncă temporară, dintre care 70% activează în sectorul agricol sau în domeniul procesării primare și al post-recoltării.
„Noi suntem angajatorii de jure. Imigranții sunt dislocați la colectarea roadei. Ei sunt angajații full-time, inclusiv le este organizată cazarea și transportul”, a precizat Maleru.
„Lucrările încep la sfârșitul lunii februarie - curățarea livezilor, viilor și așa mai departe, trecând lent în lucrările agricole de sezon primăvara, iar ulterior intră în perioada de recoltare, iar apoi în sortare, ambalare, linii de procesare, export și așa mai departe. Sezonul se termină prin luna noiembrie. În perioada noiembrie-martie, practic este un sezon mort, în care noi va trebui să luăm forța de muncă de la agricultori și să o plasăm deja la alți agenți economici”, a declarat administratorul agenției de recrutare.
Acesta susține că tergiversarea eliberării vizelor îngreunează aducerea muncitorilor, din cauză că în întreaga regiune există un singur consul, la New Delhi, care se ocupă de procesarea actelor pentru dreptul de muncă în R. Moldova.
„Avem probleme mari cu reprezentanții Consulatului Republicii Moldova din New Delhi, unde este un singur consul care trebuie să proceseze permise de muncă temporară în Republica Moldova. Circa 80% dintre cereri sunt procesate prin intermediul ambasadei noastre din India”, a precizat Petru Maleru.
Prima propunere enunțată în cadrul consultărilor vizează împuternicirea altor consulate cu aceleași atribuții, cum ar fi cel din Emiratele Arabe Unite.
Cămine nelocative pentru imigranți
A doua propunere se referă la modificarea legislației pentru a facilita cazarea muncitorilor în spații cu destinație nelocativă, făcând referire la restricțiile de la Cadastru care împiedică înregistrarea reședinței în astfel de imobile.
„Sunt foarte multe cămine în stare deplorabilă care pot fi reabilitate și care se află în zone în care cetățenii noștri nu și-ar dori să trăiască, fiind amplasate în regiuni industriale. De exemplu, în capătul străzii Muncești este un cămin care e într-o stare deplorabilă. Noi am vrut să-l luăm și să-l reabilităm. Ne-am adresat organelor competente să vedem dacă putem caza străinii acolo. Ne-au spus: 'Nu, din cauză că are statut nelocuibil', adică nelocativ”, a precizat Maleru.
Pentru a debloca această situație, administratorul a propus modificarea legislației, astfel încât spațiile nelocative să poată fi autorizate pentru cazarea muncitorilor.
Mai exact, amendamentul sugerează ca, la înregistrarea reședinței temporare a străinilor veniți la muncă, să poată fi folosite căminele, hostelurile și alte spații de cazare colectivă, inclusiv cele amplasate în imobile cu destinație nelocativă, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
spațiul este amenajat și utilizat legal pentru cazarea persoanelor;
există autorizație de funcționare sanitară;
sunt respectate toate cerințele de securitate la incendiu, de protecție civilă și exigențele minime de cazare, dovedite prin acte;
proprietarul sau administratorul prezintă actul care confirmă dreptul de proprietate sau de folosință, însoțit de acordul scris pentru cazarea străinilor;
este respectată capacitatea maximă de cazare, stabilită în funcție de suprafața și dotările spațiului;
administratorul ține evidența persoanelor cazate și îndeplinește obligațiile legale de declarare sau notificare la Inspectoratul General pentru Migrație (IGM).
Un alt impediment cu care se confruntă agențiile de muncă temporară este legat de relocarea lucrătorilor sezonieri de la un angajator la altul.
Legislația actuală obligă străinii care își schimbă domiciliul sau reședința să informeze autoritatea competentă pentru străini în termen de 15 zile de la data mutării.
Deficiența acestei prevederi constă în faptul că nu face distincție între mutarea definitivă și cazarea temporară a lucrătorilor.
„Atunci când a fost elaborată legea respectivă, nu exista o reglementare cu privire la agențiile de muncă temporară. Aceste agenții își dislocă frecvent personalul în diverse regiuni, iar birocrația ne obligă să înregistrăm oficial fiecare mutare – de la Edineț la Briceni, de exemplu”, a punctat Maleru.
Pentru a evita deplasările inutile la Chișinău după fiecare schimbare a locului de muncă, se propune ca această notificare să poată fi efectuată electronic.
Spații modulare pe șantier sau în localități
Victor Melnic, reprezentantul unei companii de construcții, a invocat, la rândul său, dificultățile legislative care împiedică amenajarea unor locuințe temporare direct pe șantier pentru muncitorii recrutați.
„Cazarea imigranților este foarte costisitoare. În prezent, toate căminele din municipiul Chișinău, inclusiv cele de la Universitatea Agrară, sunt suprasolicitate. Nu prea găsim alte spații la un preț convenabil care să facă rentabilă aducerea muncitorilor străini. Suntem nevoiți să apelăm la chiriile din oraș, dar, pe lângă costurile foarte mari, mai există o problemă: proprietarii nu vor să închirieze apartamente unor persoane de origine străină”, a semnalat Victor Melnic.
În acest context, o soluție propusă de reprezentantul sectorului de construcții este amplasarea unor spații modulare de tip container, cu condiția respectării tuturor cerințelor legale – suprafață rezonabilă, grupuri sanitare, bucătărie și sisteme de climatizare.
„Întrebarea mea este dacă este oportun și dacă legislația ne permite în prezent, în calitate de proprietari de teren, să construim astfel de spații modulare. Noi suntem obligați să le asigurăm condiții de trai muncitorilor străini, dar costurile sunt foarte mari”, a spus Melnic.
În replică, Veaceslav Șipitca, secretarul de stat al Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale (MIDR), a explicat că, în prezent, reglementările tehnice de pe șantiere permit doar amenajarea de spații pentru odihna din timpul zilei, nu și pentru traiul pe timp de noapte.
Din acest motiv, MIDR este dispus să modifice codul practic relevant, astfel încât pe teritoriul șantierelor să fie permisă amplasarea locuințelor modulare dotate corespunzător pentru cazarea pe timp de noapte.
De asemenea, oficialul a precizat că există posibilitatea creării unor „orășele modulare” în cadrul comunităților, însă doar cu acordul populației locale.
„O altă chestiune este dacă am putea crea orășele de containere autorizate pe o perioadă de cinci ani, cu acordul primăriilor și doar după consultări publice. Dacă majoritatea populației dintr-o localitate va fi împotriva amplasării unui cartier cu locuințe modulare, nu vom putea face acest lucru”, a explicat Veaceslav Șipitca.
Potrivit acestuia, un astfel de orășel modular ar trebui să dispună de toată infrastructura socială necesară: punct medical, magazin, oficiu poștal, farmacie și altele.
Între timp, autoritățile au elaborat un Regulament privind standardele minime sanitare și de locuire aplicabile spațiilor de cazare colectivă a lucrătorilor străini, care prevede asigurarea accesului la apă, canalizare și sisteme de ventilație. Până în prezent însă nu a fost identificată instituția responsabilă de verificarea respectării acestor standarde.
În luna iulie, parlamentarii au organizat audieri publice cu privire la cazul celor peste 100 de cetățeni din Bangladesh și Nepal care locuiau în vagoane pe teritoriul unei firme.
Problema identificată atunci a fost că aceștia trebuia să fie cazați în apartamente fictive din Criuleni, dar au ajuns să trăiască în containere, în condiții sanitare precare.
O lună mai târziu, imigranții au fost relocați într-un complex de cămine din Chișinău.
Potrivit datelor Inspectoratului General pentru Migrație, la 30 iunie 2026, în Republica Moldova erau documentați 78.000 de străini și apatrizi, dintre care 4.784 dețineau permise de ședere provizorie în scop de muncă.
CITIȚI ȘI:
