Satul Mingir va avea un muzeu dedicat victimelor foametei din 1946-1947
Locuitorii satului Mingir, raionul Hâncești, încearcă să păstreze memoria celor peste 1.400 de persoane care și-au pierdut viața în timpul foametei din anii 1946-1947. Autoritățile locale intenționează să amenajeze în Casa de Cultură un muzeu dedicat tragediei, în care să fie expuse documente de arhivă, fotografii și alte mărturii despre acea perioadă.
Pentru realizarea proiectului sunt căutate surse de finanțare, iar lucrările de amenajare au început deja, cu resursele disponibile în localitate.
Foametea a afectat profund comunitatea din Mingir. Potrivit mărturiilor locale, din aproximativ 3.000 de oameni care locuiau atunci în sat, aproape jumătate ar fi murit din cauza foametei. Lilia Bordeianu, directoare adjunctă pentru instruire la gimnaziul din Mingir, spune că păstrarea acestor mărturii este importantă în special pentru generațiile tinere.
„Generația vârstnică a trecut prin aceste orori ale sistemului, deci au simțit pe propria piele. Tânăra generație urmează doar să afle lucrurile acestea din povestiri, din cuvinte, din niște imagini sau filmulețe care s-au mai păstrat”, a declarat Lilia Bordeianu.
Ea consideră că obiectele care vor fi expuse în viitorul muzeu îi vor ajuta pe copii să înțeleagă mai bine drama prin care au trecut oamenii din acea perioadă.
„Acele exponate care vor fi prezente în acest muzeu, eu cred că le va crea alte senzații copiilor, deci vor simți mai aproape lucrurile care au fost acolo și prin ce au trecut acele persoane”, a mai spus directoarea adjunctă.
Foametea din acei ani este legată și de istoria unor familii din Mingir. Lilia Bordeianu spune că printre persoanele care au trecut prin acele vremuri s-au numărat și membri ai familiei sale.
„Cunosc persoane, deci am străbunica mea, care de acum nu mai este, socrul meu, care tot nu mai este, dar a trecut prin aceste perioade grele”, a relatat ea.
În același timp, memoria comunității este completată de mărturiile rudelor celor care au supraviețuit foametei, dar și de documentele păstrate în arhive.
Directorul Casei de Cultură din Mingir, Mihai Mircos, spune că stabilirea numărului exact al victimelor este dificilă, întrucât unele persoane au fost înmormântate fără ca decesele să fie înregistrate oficial.
„Avem persoane care încă nu le-am putut depista din cauza că erau înmormântați fără primărie, fără preot, adică clandestin, și ne este foarte greu să îi depistăm pe toți”, a declarat Mihai Mircos.
Potrivit acestuia, în perioada foametei au murit oameni de toate vârstele, însă printre victime s-au numărat foarte mulți copii.
„La acel moment undeva aproape jumătate din localitate au decedat. Copii, vârstnici, adolescenți, cei mai mulți copii”, a precizat directorul Casei de Cultură.
Pentru a păstra memoria victimelor, în localitate au fost instalate 16 plăci comemorative la locurile unde au existat gropi comune. De asemenea, comunitatea a organizat o expoziție dedicată foametei, care este prezentată și în alte localități.
Mărturiile supraviețuitorilor nu mai pot fi recuperate în mod direct în toate cazurile, însă unele amintiri au fost transmise urmașilor. În plus, cercetările în arhive au permis identificarea unor documente oficiale care confirmă amploarea tragediei.
„Au rămas nepoți care își mai amintesc de mărturiile celor decedați, dar am reușit să căpătăm prin arhive mărturii de ale oamenilor”, a spus Mihai Mircos.
El a menționat și existența unor documente oficiale referitoare la victimele foametei din Mingir.
„Plus la aceasta documente care atestă faptul că a fost așa tragedie, inclusiv raporturi ale procurorului, pe atunci Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, care raporta la Moscova despre victime, inclusiv din Mingir”, a adăugat directorul Casei de Cultură.
Pentru ca aceste documente și mărturii să fie păstrate într-un spațiu permanent, autoritățile locale intenționează să amenajeze un muzeu în incinta Casei de Cultură. Clădirea are însă nevoie de reparații capitale, iar pentru realizarea proiectului sunt căutate surse de finanțare.
„Muzeul se va afla în Casa de Cultură. Casa de Cultură necesită reparație capitală. Deja este gata proiectul tehnic pentru această reparație, însă sunt necesare fonduri și căutăm proiecte”, a precizat Mihai Mircos.
Potrivit acestuia, unele lucrări au început deja, cu resursele disponibile în localitate, urmând ca acestea să fie finalizate după identificarea finanțării necesare.
Foametea din anii 1946-1947 a fost una dintre cele mai grave tragedii care au afectat teritoriul actual al Republicii Moldova în secolul al XX-lea. Potrivit datelor Agenției Naționale a Arhivelor, în câteva luni au murit de foame peste 123.000 de persoane, aproximativ 5% din populația de atunci a fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenești.
Materialul difuzat la emisiunea „Zi de Zi” de la Radio Moldova poate fi ascultat mai jos.
Autor Svetlana Bogatu
CITIȚI ȘI:
