Victimele foametei organizate din 1946-1947 în RSS Moldovenească, comemorate, în premieră, la Parlamentul European
Cele aproximativ 200.000 de victime ale foametei organizate de regimul stalinist în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) în anii 1946-1947 au fost comemorate, pe 24 martie, la Parlamentul European. Expoziția „Marea Foamete în Moldova Sovietică, 1946-1947: Făptași, Victime și Amploare" a fost inițiată de europarlamentarul român Eugen Tomac, în colaborare cu Agenția Națională a Arhivelor din R. Moldova, și a fost urmată de o dezbatere cu participarea istoricilor, jurnaliștilor și oamenilor politici din România și R. Moldova.
La eveniment a participat și președinta Parlamentului European (PE), Roberta Metsola.
În aceeași seară, la Bruxelles a fost prezentat spectacolul-document „Copiii foametei. Mărturii” al Teatrului Național „Mihai Eminescu" din Chișinău, o producție despre drama înfometării organizate de regimul sovietic în spațiul dintre Prut și Nistru.
Vizitând expoziția în cursul zilei de 24 martie, Roberta Metsola, președinta Parlamentului European, a declarat, pentru Moldova 1, că forul legislativ european se mândrește cu găzduirea unor astfel de expoziții.
„Istoria Moldovei face parte din istoria noastră comună și este important să o predăm generațiilor tinere, pentru a nu uita niciodată”, a subliniat Metsola.
Președinta PE a adăugat că va ruga toți colegii europarlamentari să viziteze expoziția.
Organizatorul expoziției a subliniat caracterul deliberat al tragediei.
„Foametea din 1946-1947 nu a fost o tragedie naturală, ci rezultatul unor politici brutale impuse de regimul sovietic. Sute de mii de persoane au murit fără vină”, a declarat Eugen Tomac, europarlamentar român și inițiatorul expoziției.
Tomac a evocat paralela cu Holodomorul din Ucraina anilor '30, precizând că regimul stalinist a aplicat, în Moldova Sovietică, mecanisme identice.
Expoziția reprezintă un instrument de recuperare a unor adevăruri istorice ascunse timp de decenii, a declarat, la eveniment, istoricul Anatol Petrenco.
„Comuniștii au organizat această crimă față de oameni și nu numai că au organizat și au dus la înfometarea și moartea a 200.000 de oameni, dar au ținut sub secret, sub mare secret, tot ce s-a întâmplat”, a punctat Petrenco.
Potrivit istoricului, obiectivul central al politicii de înfometare a fost colectivizarea forțată. Oamenii erau determinați să adere la colhozuri pentru a supraviețui, iar cei considerați chiaburi, indiferent de situația reală, erau deportați pentru a li se confisca gospodăriile.
Anatol Petrenco a precizat că al doilea val de deportări, din 1949, a urmărit același scop: eliminarea gospodăriilor independente pentru a fi transformate în infrastructură a colhozurilor.
Arhivele, sursă parțial accesibilă. Documente puține, fotografii și mai puține
Maria Gogu-Zinovii, reprezentanta Agenției Naționale a Arhivelor din R. Moldova, care a colaborat la realizarea expoziției, a prezentat aspecte documentate din arhive: suferințele copiilor în timpul foametei, protestele femeilor și represiunea la granița cu România. Potrivit acesteia, între februarie și iunie 1946, au avut loc aproximativ 30 de revolte, la care au participat peste 3.200 de persoane, în marea lor majoritate femei, care cereau pâine pentru familii.
Trecerea Prutului reprezenta, pentru mulți basarabeni, unica speranță de supraviețuire.
„Regimul sovietic a decis să combată tentativa basarabenilor de a trece Prutul, șeful detașamentului numărul 22 de grăniceri a decis executarea pe loc a tuturor celor care doreau să treacă Prutul. Printre aceste victime se numără și copii”, a precizat Maria Gogu-Zinovii.
Potrivit documentelor de arhivă, printre cei executați la frontieră se numărau copii cu vârste între 12 și 15 ani.
Corneliu Cirimpei, secretar de stat la Ministerul Culturii din R. Moldova, a remarcat raritatea extremă a dovezilor documentare.
„Documente în arhivă sunt foarte puține. Fotografii sunt și mai puține”, a declarat Cirimpei, precizând că o parte din probe pot fi reconstituite din registrele spitalelor, prin analiza cauzelor de îmbolnăvire și deces.
Cirimpei a subliniat că tragedia a depășit limitele etnice.
„Nu a fost doar un etnocid ce s-a întâmplat aici”, a remarcat Cirimpei, indicând că foametea a afectat mai multe comunități etnice din regiune, prin mecanismul tăierii accesului la resursele piscicole ale Basarabiei de sud.
„Circa 450 de persoane de toate etniile mureau zilnic"
Daniela Morari, ambasadoarea R. Moldova pe lângă Uniunea Europeană, a caracterizat acest episod din istoria noastră postbelică drept un mod dur de anihilare a voinței de libertate aplicat de puterea de ocupație.
Foametea din Republica Moldova a fost „un instrument de umilire, de anihilare a oricărei voințe de libertate și revoltă folosit pe larg de regimul sovietic”, a declarat la eveniment Daniela Morari, ambasadoarea R. Moldova pe lângă Uniunea Europeană.
Ambasadoarea a menționat că documentele de arhivă atestă că, în 1946-1947, circa 450 de persoane de toate etniile mureau zilnic, iar sute de mii de alte persoane au fost afectate în diferite alte forme.
Daniela Morari a trasat o paralelă între efortul de comemorare și parcursul european al R. Moldova, afirmând că valorificarea memoriei istorice reprezintă o componentă a valorilor europene pe care R. Moldova și le asumă în procesul de aderare.
„Teatrul este cel care pune degetul pe rană"
Spectacolul-document „Copiii foametei. Mărturii”, prezentat la Bruxelles în seara de 24 martie, este bazat pe cartea scriitorului Alexei Vakulovski, care a adunat mărturii ale supraviețuitorilor din satul Antonești, raionul Ștefan Vodă.
Petru Hadârcă, directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, a subliniat rolul artei teatrale în recuperarea memoriei colective.
„Teatrul este cel care pune degetul pe rană. Teatrul provoacă spectatorii la o meditație”, a declarat Hadârcă.
Directorul a precizat că, timp de 35 de ani de la proclamarea independenței R. Moldova, accesul la mărturii și dosarele de arhivă despre foamete a rămas, în multe cazuri, limitat.
Lecțiile istoriei, mai actuale ca niciodată
Europarlamentarul român Siegfried Mureșan, președintele Comisiei de Asociere UE - R. Moldova, a apreciat că expoziția este mai relevantă ca oricând.
„Oamenii trebuie să știe și astăzi care este diferența între modelul sovietic bazat pe teroare, pe amenințare, pe forță, pe șantaj, pe violență, pe dezbinare, pe sărăcie și modelul european care este un model bazat pe sprijin, pe solidaritate, pe democrație, pe valori”, a comparat Mureșan.
Europarlamentarul a adăugat că o foamete de amploarea celei din 1946-1947 nu ar mai fi posibilă în Uniunea Europeană de astăzi, grație solidarității dintre statele membre și investițiilor structurale în agricultură și securitate alimentară realizate încă din primii ani ai integrării europene.
Dan Barna, vicepreședinte al Delegației Parlamentului European pentru relația cu R. Moldova, a avertizat că propaganda contemporană reproduce mecanisme similare celor din trecut: „Cel mai bun instrument de luptă cu propaganda este exact istoria”.
Evenimentul din 24 martie reprezintă o premieră pentru Parlamentul European, când tema foametei organizate din 1946-1947 este ridicată explicit la nivelul acestui for legislativ.
Spre deosebire de Holodomorul din Ucraina (1932-1933), recunoscut ca genocid de Parlamentul European printr-o rezoluție adoptată în noiembrie 2022, foametea din RSS Moldovenească din 1946-1947 nu a primit o recunoaștere formală echivalentă la nivel internațional.
Evenimentul de la Parlamentul European din 24 martie 2026 reprezintă una dintre puținele ocazii în care această tragedie a primit vizibilitate instituțională europeană la un nivel comparabil.
CITIȚI ȘI:
