Interviu ÎN CONTEXT// Paula Erizanu: Ucraina nu trebuie să facă greșeala R.Moldova. Negocierile cu Rusia înseamnă doar înghețarea conflictului
Există voci care susțin că Rusia este o țară cu resurse nelimitate, care își sacrifică tinerii drept „carne de tun”, iar Ucraina trebuie să găsească o soluție pentru a face pace. Înghețarea conflictului înseamnă perpetuarea lui până la infinit, or asta a demonstrat experiența Republicii Moldova în negocierile cu Rusia privind conflictul transnistrean. Opinia îi aparține jurnalistei Paula Erizanu și a fost exprimată în cadrul emisiunii „ÎN CONTEXT” de la Moldova 1.
Paula Erizanu a mai explicat „ÎN CONTEXT” că regiunea transnistreană este folosită pentru a destabiliza situația din Republica Moldova, însă cel mai mare agent rus din țară ar fi gruparea criminală „Șor” care a pus stăpânire pe Găgăuzia și vrea să o transforme într-o a doua Transnistrie.
Moldova 1: Rămânem „ÎN CONTEXT”. Într-un articol pentru New York Times, Paula Erizanu a explicat, pe scurt, ce a însemnat pentru Republica Moldova înghețarea conflictului cu Rusia din regiunea transnistreană. Mircea Snegur și Boris Elțin au semnat încetarea focului acum trei decenii, dar Rusia a folosit Transnistria drept un instrument de a ține Republica Moldova în zona gri de influență, iar acum Rusia amenință din nou. Colegul meu, Dumitru Grișca, a urmărit subiectul.
Dumitru Grișca: Ucraina nu trebuie să facă greșeala Republicii Moldova, iar problema cea mai mare nu este faptul că Rusia nu poate fi crezută pe cuvânt, ci că înghețarea conflictului nu rezolvă problema. Aceasta ar fi principala idee lansată de Paula Erizanu în publicația „New York Times”. Contextul e generat de vocile care îi solicită Ucrainei să facă pace cu Rusia, de exemplu, Papa Francisc. Rusia a protejat un regim secesionist la Tiraspol ca să ne țină în zona ei de influență. Se adaugă și șantajul comercial. Au fost embargouri după respingerea Planului Kozak de federalizare, după semnarea acordului de asociere la Uniunea Europeană.
Șantajul gazelor este în general un laitmotiv în relația noastră cu Moscova. Practic, Rusia s-a jucat mereu cu fricile moldovenilor și acum încearcă să le amplifice. Retorica oficială a Kremlinului este că Republica Moldova va fi următoarea Ucraină. Acum, că suntem într-un moment de cotitură foarte aproape de Uniune Europeană, Rusia nu va renunța, nu ne va lăsa să aderăm. Ucraina trebuie să țină cont de lecția Republicii Moldova.
Moldova 1: Jurnalista Paula Erizanu este în platoul Moldova 1. Așadar, care este lecția de învățat din urma războiului din 1992? Ce înseamnă să negociezi cu Rusia, dar, în același timp, ce înseamnă să fii prieten cu Rusia?
Paula Erizanu: Păi ceea ce a fost experiența Republicii Moldova este că noi am stat la masa de negocieri cu Rusia. Astăzi există tot mai multe voci care îi spun Ucrainei că din cauza că Rusia este o țară mai mare, cu resurse nelimitate, care nu ține cont de viața oamenilor și își sacrifică tinerii drept „carne de tun”, Ucraina ar trebui să cedeze, să se așeze la masa de negocieri și să găsească o soluție de compromis.
Noi am încercat să facem acest lucru. Rusia s-a angajat în tratate internaționale de câteva ori și în ’94, și în ’99 să își retragă trupele de pe teritoriul Republicii Moldova, să-și evacueze cele 20.000 de tone de muniții de la Cobasna. Și uitați-vă că suntem în 2024 și acest lucru încă nu s-a întâmplat. Deci este destul de clar că a te așeza la masa de negocieri cu Rusia nu înseamnă că un conflict se încheie. Înseamnă doar că acesta este perpetuat la infinit și nu îi permite celeilalte țări, în cazul nostru, Republica Moldova, în cazul Ucrainei, Kievului, nu le permite să se dezvolte, să meargă înainte să-și aleagă felul în care merg mai departe ca țară. Se blochează, practic, economia, se blochează o grămadă de șanse de dezvoltare ale țării.
Moldova 1: Președintele Zelenski vorbea despre potențiala înghețare a conflictului și spunea că în cinci ani Rusia va începe un nou război dacă acum este înghețat conflictul, războiul din Ucraina. Dar, pe de altă parte, și Ucraina se află într-o situație parcă la limită, pe viață și pe moarte, într-adevăr. Nu ar avea nevoie de refacerea puterilor ca să poată rezista în continuare?
Paula Erizanu: Ucraina rezistă și poate rezista cu susținerea Occidentului. În ce sens? În sensul în care dacă Rusia atacă, Ucraina se poate apăra dacă are parte de arme, de muniția necesară pentru a nu permite ca atacurile ruse să afecteze și să ia viețile civililor. Însă susținerea Occidentului nu este la infinit.
Acum este un moment în care susținerea este mai mare. Iată că s-a adoptat și pachetul de ajutor al SUA. Nu se știe care va fi situația geopolitică în cinci ani pentru ca Zelenski să poată miza pe o refacere a forțelor și pe o depășire a războiului. Ucraina clar vrea să iasă din război, nu mai vrea să fie distrusă în felul în care este, dar înghețarea conflictului nu înseamnă încetarea morții pentru ucraineni, inclusiv pe teritoriile ocupate de ruși, unde dacă ai o altă părere, ești automat ucis, închis, torturat și așa mai departe. Deci o încetare a focului sau înghețarea conflictului, din păcate, nu va însemna neapărat încetarea omorurilor.
Moldova 1: Acum, că Rusia a început un război mare, putem să ne referim la mai multe episoade din războaiele Rusiei, după căderea Uniunii Sovietice. A fost Transnistria, a fost Cecenia, două războaie, Georgia, Donbas, Crimeea și acum deja invazia pe scară largă. Îmi aduc aminte, a fost istoricul Francis Fukuyama la Chișinău după 24 februarie 2022, și spunea el: „Atât timp cât sunteți în vizorul Occidentului, totul are să fie bine”. Noi, în anii 90, am fost singuri pentru că am ajuns în această situație când regimul secesionist din stânga Nistrului s-a consolidat, deși la un moment dat părea fragil.
Paula Erizanu: Istoricii care au scris despre acest conflict, într-adevăr vorbesc despre faptul că Republica Moldova nu a avut parte de susținerea internațională pe care o vedem, de exemplu, astăzi în cazul Ucrainei. Însă, pe de altă parte, eu am avut bucuria de a vorbi despre Transnistria la Clubul jurnaliștilor Frontline din Londra, unde erau în sală și patru corespondenți străini care au venit în Republica Moldova în 1992 să scrie știri și să filmeze știri despre conflict. Și ceea ce spuneau ei este că nu exista prea multă informație atunci. Noi eram o țară proaspăta, nu aveam toată infrastructura pusă la punct. Nu prea erau surse de informare, ziceau ei, pe de o parte. Și, pe de altă parte, a fost și un context geopolitic complicat, în sensul în care chiar în acel an s-a început și războiul sângeros din Bosnia. Și atunci atenția internațională a fost mutată în cealaltă zonă.
Moldova 1: Apropo de jurnaliștii internaționali. Cel puțin eu am impresia că, la un moment dat, au fost atrași cumva de caracterul acesta exotic al Transnistriei, că e un fel de muzeu în aer liber, o bucată de Uniunea Sovietică. Cum crezi, nu au făcut, poate fără să vrea, un fel de umanizare a regimului secesionist și lustruire de imagine prin acele materiale și reportaje din Transnistria, la modul: uitați-vă că trăiește lumea și așa?
Paula Erizanu: Poate că, într-adevăr, materialele turistice despre Transnistria exotizează acea zonă și asta îmi spuneau și colegii noștri fotojurnaliști, de exemplu, care au crescut în Transnistria și s-au mutat între timp în alte părți, că ei simțeau că locul în care au crescut ei era exotizat în presa internațională, dar și aici, local. Astăzi pericolul mai mare, cel puțin în felul în care mi-a fost transmis de către autoritățile noastre, este că știrile internaționale se axează pe pericolul pe care îl pune Transnistria sau pe potențialul de escaladare a războiului din Ucraina prin Transnistria. Ceea ce autoritățile noastre spun că nu este posibil din punct de vedere militar. Asta zic și experții militari. Însă fiecare asemenea știre are un impact economic și politic asupra Republicii Moldova, pentru că astfel se creează mai multă panică, oamenii devin mai vulnerabili la știri false, la manipulare, la influențarea agendei publice, pe de-o parte. Și, pe de altă parte, nu se fac investiții economice, fie locale, fie internaționale, străine, pentru că nu poți investi în momentul în care ai parte de o asemenea instabilitate.
Moldova 1: Ce vrea acum să facă Rusia cu Transnistria? Vrea doar să genereze această panică și neliniște socială sau vrea mai multe în situația în care în acest an avem și referendum, și alegeri?
Paula Erizanu: Este clar folosită Transnistria în încercările de destabilizare din Republica Moldova, dar Forumul de Reintegrare care a fost săptămâna trecută sau acum câteva săptămâni, acolo vorbea unul dintre experții străini despre faptul că Găgăuzia de fapt este cel mai mare agent rus pe teritoriul Republicii Moldova. Astăzi, nu poporul găgăuz, ci gruparea criminală „Șor” e cea care a pus stăpânire pe Găgăuzia și care o folosește pentru a o transforma practic într-o a doua Transnistrie. Ceea ce a și fost în planul rus încă din anii 90, dacă e să dăm crezare deputaților de atunci, care spuneau că au fost amenințați de către Gorbaciov cu două mișcări secesioniste, în cazul în care nu erau de acord cu organizarea referendumului care ar fi legalizat statutul Uniunii Sovietice, inclusiv în cadrul hotarelor Republicii Socialiste Moldovenești de atunci.
