Corespondență // Cine este Michel Barnier, noul premier împotriva căruia manifestează stânga franceză
Deși stânga a ieșit învingătoare, chiar dacă în ordine dispersată, în recentele alegeri legislative, premierul ales vineri de președintele Emmanuel Macron, fostul comisar european Michel Barnier, este un om mai degrabă de dreapta.
Asta a nemulțumit profund partidele de stânga. Tot weekendul, la apelul organizațiilor de tineret și al partidului La France insoumise (Franța nesupusă), zeci de mii de oameni au mărșăluit pentru a denunța numirea lui Michel Barnier în funcția de prim-ministru.
Michel Barnier e afiliat partidului Les Républicains (LR), devenit mărunt, și este un apărător al pozițiilor dure în materie de imigrație și măsurile sociale.
Până și elevi ai ciclurilor superioare au manifestat, în urma apelului clar al Sindicatului Liceelor, lansat pe 27 august, în urma refuzului lui Emmanuel Macron de a numi un prim-ministru din Noul Front Popular (NFP). Mobilizarea a luat o amploare cu totul nouă după numirea lui Michel Barnier de către Emmanuel Macron, în urma unei amânări nesfârșite. În acest timp, 81 de deputați de stânga au semnat o petiție de demitere a Președintelui Republicii.
Oamenii l-au votat pe Macron împotriva extremei drepte, așa încât mulți consideră că el și-a trădat propriul electorat. Noul premier are de două ori vârsta predecesorului său, Gabriel Attal, cel mai tânăr prim-ministru din istoria Franței, la 34 de ani. — „Tinerețea este o greșeală pe care o corectăm din ce în ce mai mult în fiecare zi”, a răspuns Barnier, citându-l pe Raymond Poincaré, când limbile rele au menționat vârsta lui în fața concurenților săi.
În schimb, numirea fostului comisar european în fruntea guvernului francez este salutată cu ușurare în cadrul instituțiilor europene, unde el este perceput ca un om de dialog, capabil să negocieze compromisuri.
Barnier a fost de două ori comisar (pentru politică regională, din 1999 până în 2004, apoi pentru piața internă și servicii financiare, din 2010 până în 2014) și a fost arhitectul acordului din decembrie 2020 care guvernează de atunci încoace relațiile post-Brexit între Uniunea Europeană și Marea Britanie. Barnier cunoaște mașinăria UE ca nimeni altul, iar la Bruxelles el a construit o rețea de neegalat.
Neiubit de mult de prietenii săi, politicienii francezi, Michel Barnier a reușit întotdeauna să-și facă cuibul la Bruxelles, unde calitățile sale foarte pro-europene sunt apreciate, el arătându-se departe de binecunoscuta aroganță franceză.
Când negociază, nu neglijează pe nimeni. În discuțiile post-Brexit dintre Bruxelles și Londra, care au durat patru ani, Batnier a tratat întotdeauna țările mici și mari pe picior de egalitate, a vizitat neobosit toate capitalele. El a raportat despre progresul activității sale șefilor de stat, deputaților europeni, aleșilor naționali și chiar partenerilor sociali cu regularitatea unui metronom.
Nu foarte carismatic, prea puțin interesat de aspectele tehnice ale dosarelor, puțin laborios, „munteanul”, cum îi place să-și spună, pentru că e din Savoia, posedă acest simț al compromisului, puțin apreciat de Republica a V-a și atât de important atunci când este necesar să ajungă la un acord la douăzeci și șapte, apoi cu Parlamentul European.
„Dacă el va manevra cu Adunarea Națională franceză așa cum a făcut-o cu Brexitul, atunci va reuși”, este părerea generală la Bruxelles.
Autor: Dan Alexe
