Corespondență de la Bruxelles: Cum amenințarea rusă face ca UE să-și redirecționeze fondurile de coeziune spre industria militară
Bruxelles-ul își va schimba regulile de cheltuire a fondurilor de coeziune pentru a redirecționa potențial zeci de miliarde de euro către apărare și securitate într-un moment de presiune tot mai mare pentru creșterea cheltuielilor militare, așteptând momentul in care Donald Trump se va întoarce la Casa Albă.
Ideea ca Bruxelles să stimuleze industria militară europeană va fi fără îndoială salutată de statele de la granița de est a UE, care au intensificat cheltuielile militare de la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia.
Schimbarea politicii s-ar aplica la aproximativ o treime din bugetul comun al blocului, sau aproximativ 392 de miliarde de euro din 2021 până în 2027, bani care vizează reducerea inegalității economice dintre țările UE.
Totul a pornit de la un articol din „Financial Times”, care a descoperit că doar aproximativ 5% din aceste așa-numite fonduri de coeziune au fost cheltuite până în prezent, cei mai mari beneficiari fiind țări precum Polonia, Italia și Spania.
Conform regulilor existente, aceste fonduri nu pot fi utilizate pentru achiziționarea de echipamente de apărare sau pentru finanțarea directă a armatei, dar investițiile în așa-numitele produse cu dublă utilizare, cum ar fi dronele, sunt permise.
Capitalelor statelor membre li se va spune în săptămânile următoare că vor avea acum mai multă flexibilitate în temeiul regulilor pentru a aloca fonduri de coeziune pentru a-și sprijini industriile de apărare și proiectele de mobilitate militară, cum ar fi consolidarea drumurilor și podurilor pentru a permite trecerea în siguranță a tancurilor.
Germania este pivotul mobilității militare europene…
Germania este pivotul mobilității militare europene datorită poziției sale geografice, însă infrastructura sa de transport este într-o stare proastă. Ministerul Economiei din Berlin a estimat în 2022 că țara trebuie să cheltuiască urgent 165 de miliarde de euro pe drumuri, șine și poduri. Germania urmează să primească 39 de miliarde de euro din fonduri de coeziune până în 2027.
În același an, în noiembrie 2022, anul invadării în luna februarie a Ucrainei de către Rusia, s-a descoperit că tancurile franceze trimise atunci în direcția României nu pot merge pe șoselele germane, în vreme ce tancurilor americane li se permite.
Într-adevăr, transportul tancurilor Leclerc trimise de Emmanuel Macron și care trebuiau să ajungă pe flancul de est al Europei, la Cincu în România, în cadrul NATO, a fost întârziat atunci de un refuz al tranzitului rutier din partea Germaniei.
Presa a relatat atunci cu amănunte hazlii problemele întâmpinate de statul major francez în transportul de echipamente grele la fața locului, în România, și în special „lipsa de omogenitate a regulilor de trecere a frontierelor europene pentru echipamentele militare”. Transportul tancurilor Leclerc a fost așadar amânat din pricina „unui refuz categoric al tranzitului rutier din partea Germaniei. Și asta, în limitele de tonaj care se aplică chiar și pentru Bundeswehr, armata germană.
Tancurile au plecat până la urmă pe o cale mai lentă, cu trenul. Explicația este foarte simplă și foarte tehnică, legată de funcționarea birocrației germane. Legile rutiere din Germania prevăd că „sarcina maximă pe axă [axele mecanice transversale care leagă două roți], și anume 12 tone, nu trebuie depășită. Acest element al dreptului civil național se aplică și forțelor armate aliate”. Or, «Statele Unite, Marea Britanie și Germania transportă tancuri de luptă chiar mai grele [decât francezii] cu propriile lor remorci cu pat jos, însă în limita sarcinii pe osie autorizate (12 t)».
În schimb, în partea franceză, Statul Major recunoaște că, „odată ce tancul Leclerc este încărcat, două osii ale lui TRM 700/100 [transportorul blindat capabil să transporte tancuri Leclerc] depășesc cele 12 tone” autorizate de reglementările germane. „Așadar, varianta feroviară a fost aleasă pentru transportarea tancurilor Leclerc” prin Germania.
Nu este de mirare așadar că o țară ca Polonia întâmpină cu aplauze propunerea Comisiei Europene: Polonia a exercitat mari presiuni asupra Comisiei pentru a o face să facă mai mult pentru apărare. Varșovia și-a cheltuit 4,1% din PIB pentru armată în acest an, dublu față de ținta NATO de 2% din PIB și intenționează să atingă 4,7% în 2025.
Trump i-a avertizat pe aliații NATO la începutul acestui an că, în calitate de președinte, va încuraja rușii să facă „orice dracu’ vor ei” dacă membrii Alianței nu își îndeplinesc obiectivul de cheltuieli pentru apărare.
“Fondurile de coeziune”
Țările UE și-au cheltuit până acum relativ puțin din fondurile lor de coeziune, deoarece, în schimb, au acordat prioritate miliardelor în așa-numitele fonduri de redresare puse la dispoziție în urma pandemiei de Covid-19. Acestea expiră în 2026.
Polonia și-a cheltuit, de obicei, o sumă relativ mare din fondurile sale de coeziune în comparație cu colegii săi, dar a rămas în urmă în ciclul bugetar actual, deoarece nu a putut accesa fondurile care au fost înghețate de Bruxelles în 2022, pe fondul preocupărilor legate de statul de drept.
Banii au început să curgă abia după ce premierul Donald Tusk a preluat mandatul în decembrie anul trecut.
Schimbarea politicii de a susține cheltuielile legate de apărare va fi salutată și de plătitorii neți din bugetul UE, cum ar fi Germania, Olanda și Suedia, care consideră că utilizarea fondurilor existente este preferabilă emiterii de datorii comune sau furnizării mai multor finanțări UE.
Autor: Dan Alexe
