Corespondență Dan Alexe // Vance, Musk, Medvedev și extremele drepte europene atacă justiția franceză, amintindu-i de cazacii care-au ocupat odinioară Parisul
Șefa din umbră a extremei drepte franceze (Rassemblement National) Marine Le Pen și alți opt europarlamentari francezi au fost găsiți vinovați, luni, 31 martie, de deturnare de fonduri europene, într-un dosar cu un prejudiciu total de aproape 3 milioane de euro. Marine Le Pen a primit o pedeapsă de patru ani de închisoare — dintre care doi cu suspendare — și cinci ani de ineligibilitate „cu executare provizorie”, adică o interdicție de a face politică ce se aplică imediat, chiar și în cazul în care se face apel.
Cum judecarea în apel în Franța durează în medie vreo doi ani, iar ineligibilitatea lui Le Pen este de cinci ani, este aproape sigur că ea nu va putea participa la alegerile prezidențiale din 2027.
Reacțiile de indignare de la adversarii Franței și ai UE nu au întârziat, de la JD Vance și Elon Musk, care a scris că în Franța „opozanții sunt întemnițați”, până la, trecând oceanul încoace, premierul maghiar Viktor Orbán, șeful partidului pro-moscovit Lega din Italia, Matteo Salvini, și până la Dmitri Medvedev, direct de la Kremlin.
La prima vedere, panorama celor care o apără pe Marine Le Pen și care numesc Franța o „dictatură a judecătorilor" sau o dictatură de stângă formează un tablou foarte bălțat, cu elemente disparate.
Prietenii și admiratorii lui Putin, Matteo Salvini și Viktor Orbán, toți cei care trăiesc cu ideea de a-și uni forțele cu alți extremiști pentru a forma în Parlamentul European o mare alianță… anti-europeană.
Salvini e șeful partidului Lega, anchetat în Italia pentru finanțare din partea lui Putin, cel atât de admirat și de maghiarul Viktor Orbán.
Nimic din toate astea nu pare coordonat, evident, căci extremiștii în Parlamentul European sunt împărțiți între trei partide care nu reușesc să se înțeleagă între ele.
Cât despre România, AUR strălucește aici palid, în pustiu. Românii-s prea lipsiți de retorică încât să se poată conta pe ei. Au, în schimb, zicala cu capul plecat și pe cea cu bietul om sub vremuri, așa că ei pot fi lăsați deoparte o vreme, în orice strategie comună a anti-europenilor.
Sigur, cea mai virulentă reacție a venit de la Moscova. Dmitri Medvedev, unul din principalii aliați ai lui Putin, a spus că e limpede că „numai Rusia mai poate readuce libertatea în Franța", așa cum a făcut-o acum 200 de ani, după înfrângerea lui Napoleon, când cazacii ruși au intrat călare în Paris, rămânând să-l ocupe scurtă vreme.
De atunci datează și iritantul mit lingvistic urban care pretinde că banalul termen franțuzesc bistro pentru o crâșmă sau un bar ar veni de la rusescul „bîstro”, быстро, repede. Chipurile, cazacii sau ofițerii țarului ajunși în Paris țipau la chelneri, la restaurant, să le aducă mai repede, быстро, быстро!
Mitul este grotesc, desigur, precum sunt și intervențiile din afară în cazul condamnării lui Le Pen. Celor care propagă mitul cu bistro/bîstro nu le trece prin cap că răcanii și prostimea militară nu mâncau la restaurant în Paris, ci terci de tărâțe printre cai, în vreme ce ofițerii erau cu toții bilingvi, căci, cum o știm din „Război și pace” al lui Tolstoi, franceza era a doua limbă a claselor superioare ruse.
E ca și cum ne-am imagina că ar fi plauzibil ca, după ocupația germană în al Doilea Război Mondial, bistrourile în Paris să fi ajuns să se numească “schnell”.
Oricum, avocatul lui Marine Le Pen a anunțat că va face apel, însă, deocamdată, ea nu poate exercita nicio activitate politică... iar alegerile prezidențiale sunt în 2027, abia peste doi ani.
