Corespondență Dan Alexe // După bombardarea ambasadei UE din Kiev: cum Europa oferă o protecție mai mare decât NATO
În atacul masiv de drone din noaptea de miercuri spre joi asupra Ucrainei, și mai ales asupra Kievului, Rusia a lovit și ambasada Uniunii Europene. Dincolo de protestele oficiale ale UE, care nu au întârziat să fie făcute publice, rămâne faptul că foarte puțină lume știe că Uniunea Europeană oferă, teoretic, o protecție militară mai mare membrilor săi decât o face NATO prin faimosul articol 5.
Carta NATO prevede că, în cazul unui atac militar exterior asupra unuia dintre membri, celelalte state din organizație se pot considera atacate la rândul lor, un agresor riscând astfel confruntarea cu întreaga alianță. Doar că această solidaritate nu este obligatorie. Statele NATO „pot” considera că sunt toate atacate, însă nu au obligația de a interveni.
În schimb, legislația Uniunii Europene stipulează clar că statele membre au „obligația” de a interveni militar în cazul unei agresiuni asupra unuia dintre membri. Este vorba despre articolul 42 din Tratatul de la Lisabona, așa-numita „Constituție” europeană.
Astfel, actuala Comisie Europeană are, pentru prima dată în istorie, un comisar pentru Apărare – lituanianul Andrius Kubilius – iar Comisia a alocat „cel puțin 127 de miliarde de euro — până la 150 de miliarde — pentru potențiale achiziții în domeniul apărării”.
Cele 27 de state membre, inclusiv România, pot depune proiecte concrete pentru a beneficia de o parte din aceste fonduri. Deja se știe că Polonia a solicitat 45 de miliarde de euro — cea mai mare sumă dintre toate țările individuale… Italia a alocat circa 15 miliarde de euro pentru următorii cinci ani… Lituania între 5 și 8,7 miliarde… Grecia a anunțat că dorește 1,2 miliarde… Belgia a cerut între 7 și 11 miliarde… iar Spania, țara care cheltuiește cel mai puțin pe apărare în cadrul NATO, vrea 1 miliard de euro pentru implementarea unor programe… în timp ce cererea Franței se estimează a fi sub 20 de miliarde de euro.
În total, cererile ar putea depăși plafonul de 150 de miliarde de euro stabilit de Comisie. Ce se întâmplă atunci? Propunerea inițială prevedea accesarea Mecanismului European de Stabilitate (MES) — un fond de sprijin al zonei euro care, în prezent, este neutilizat — însă acest lucru este complicat, deoarece MES nu a fost conceput pentru probleme de apărare.
Altminteri, revenind la NATO, unele proiecte par fanteziste. Italia, de exemplu, ar dori să construiască un pod care să lege Sicilia de continent, încercând să îl propună drept proiect militar — pentru a putea fi luat în considerare în obiectivele de cheltuieli pentru apărare. Podul ar costa însă 13,5 miliarde de euro, deși ar fi, desigur, un impuls semnificativ pentru atingerea obiectivului de 5% al cheltuielilor de apărare în NATO, mai ales că Roma nu a atins nici măcar 1,5% anul trecut.
Mai mult, există state membre ale UE care sunt neutre și nu fac parte din NATO: Austria, Cipru, Irlanda și Malta.
Pe scurt, aceasta înseamnă că Republica Moldova, stat neutru prin Constituție, nu ar trebui să-și schimbe statutul de neutralitate, deoarece, odată intrată în Uniunea Europeană, ar beneficia automat de o protecție militară — obligatorie — chiar mai mare decât cea oferită prin aderarea la NATO, după cum își dorește Ucraina.
