„La începutul războiului, în mine a avut loc o mică moarte”: Povestea medicului din Herson care tratează pacienți în R. Moldova
A fugit de război de două ori. Prima dată din Donbas, apoi din Herson, unde credea că și-a regăsit liniștea. În februarie 2022, a auzit din nou exploziile și a înțeles că viața ei se rupe încă o dată. Vitalia Klimova trăiește astăzi în Republica Moldova și vorbește despre momentul în care a realizat că „se întâmplă din nou”.
Viața Vitaliei înainte de 2014 era, spune ea, „ca a tuturor”. Studentă la Medicină în Donbas, îndrăgostită, cu planuri simple și clare pentru viitor.
„Eram studentă la Institutul de Medicină, mergeam acasă la ai mei, aveam prieteni. În 2012, l-am cunoscut pe viitorul meu soț, la mare. Totul era normal, ca la toți”, își amintește ea.
Primele confruntări armate din 2014 nu au speriat-o imediat, deși era însărcinată. Și-a născut prima fiică în Donbas și abia în 2016 familia a decis să plece. Nu frica de bombe a fost decisivă, ci pierderea libertății.
„Am început să înțeleg că nu sunt liberă. Nu sunt liberă în gânduri, în opinii. Nu pot spune ce vreau și unde vreau. Nu pot să-mi exprim punctul de vedere real. Acesta a fost primul semnal că trebuie să plecăm”, ne-a spus Vitalia.
Gândul la viitorul copilului a cântărit cel mai greu
„M-am întrebat ce se va pune în capul fiicei mele, cum va crește, în ce limbă va vorbi, ce va crede despre țara ei. Soarta copiilor mei a devenit factorul decisiv”, a rememorat Vitalia, pentru Teleradio-Moldova.
Au strâns bani în timp, dar când a venit momentul, au plecat aproape fără nimic, doar cu strictul necesar, spre Herson – orașul natal al soțului.
Despărțirea de locurile natale a durut, dar cel mai greu i-a fost să lase în urmă mormântul fratelui ei.
„În Donbas, este înmormântat fratele meu. Pentru mine era important să pot merge la mormântul lui. Au trecut opt ani și nu am mai fost acolo. Aceasta este cea mai mare durere a mea”, ne-a împărtășit, cu durere în glas, Vitalia.
Libertatea și renașterea din Herson
În Herson, oraș pe care îl descrie drept „liber, ucrainean”, a simțit din nou siguranță: „Vedeam peste tot steaguri ucrainene. Acolo gândeam liber. Puteam spune ce vreau. Asta mi-a dat puterea să mă ridic”.
Și-a reluat drumul profesional, și-a găsit serviciu, și-a cumpărat casă, mașină, o mică casă de vacanță în apropiere. A doua sarcină a prins-o într-un moment de stabilitate și fericire: „Am fost cu adevărat fericită. Pentru prima dată m-am simțit împlinită”.
24 februarie 2022: „Am auzit exploziile”
În dimineața de 24 februarie, soțul a trezit-o cu vestea că a început războiul.
„Am crezut că glumește. Am ieșit pe balcon și am auzit exploziile. În acel moment. am înțeles că se întâmplă din nou. A doua oară”, rememorează ea.
Sentimentul care a urmat a fost devastator: „A fost o durere care mi-a străpuns inima. Am simțit fizic cum se rupe ceva în mine. Nu poate fi adevărat că mi se întâmplă din nou”.
Hersonul a fost ocupat rapid. Familia a stat aproape o lună în subsolul casei.
„Casa noastră s-a mutat în pivniță. Dormeam acolo, ieșeam sus doar pentru strictul necesar. Aveam un copil de 11 luni. Copiii au început să se îmbolnăvească. Când am simțit că nu mai am putere fizică să rezist, am decis să plecăm”.
Au trecut prin filtrele militarilor ruși, cu mașina răscolită și lucruri confiscate. „Când am văzut din nou un steag ucrainean, am simțit ușurare. Iarăși pământ ucrainean”.
Au ajuns la Odesa, apoi au decis să plece peste hotare.
R. Moldova, locul unde a putut „să respire”
Vitalia mărturisește că pleca peste graniță cu teamă.
„Credeam că voi dormi undeva pe câmp, că vom flămânzi, că nu vom avea nimic”, își amintește ea.
Realitatea din Republica Moldova a fost, însă, cu totul alta: „Imediat după frontieră, era organizat un centru unde oamenii erau primiți, hrăniți, liniștiți. R. Moldova a fost un loc unde am putut să respirăm și să ne revenim”.
Familia a fost găzduită la Bălțata, lângă Chișinău, unde le-a fost oferită o locuință și ajutor umanitar.
„Când eram în Herson, aveam impresia că lumea s-a prăbușit și că am rămas singuri. Ce am văzut în Moldova mi-a schimbat complet perspectiva”.
Au încercat pentru scurt timp să se stabilească în Danemarca, dar s-au întors după doar două zile: „Am înțeles imediat că nu este locul meu. Bariera de limbă, satul fără transport. Ne-am cumpărat bilete și am revenit în R. Moldova”.
„Aici mă simt în siguranță”
La Chișinău, familia a închiriat un apartament. Copiii merg la grădiniță și la școală. Vitalia lucrează de aproape doi ani ca medic stomatolog și tratează moldoveni.
„Trăind aici, mă simt liniștită, în siguranță. Atât fizic, cât și psihologic. Copiii mei sunt în siguranță. Asta contează cel mai mult”, ne-a spus ea.
Recunoaște că au existat și momente neplăcute: „Sunt oameni care ne arată că nu suntem doriți. Dar sunt puțini. În mare parte, oamenii ne-au susținut. În patru ani, mi-am făcut foarte mulți prieteni aici”.
Despre viitor vorbește cu realism și speranță reținută.
„La începutul războiului, în mine a avut loc o mică moarte. Înțelegerea că nimic nu va mai fi ca înainte. Probabil nu ne vom mai întoarce niciodată la Herson. Poate nici în Ucraina”, anticipează Vitalia.
Totuși, speranța rămâne. „În adâncul sufletului, sper că ne vom întoarce acasă. Că vom putea să le mulțumim celor care ne-au ajutat. Să-i primim în casele noastre, să-i ospătăm cu mâncărurile noastre tradiționale”.
Până atunci, trăiește prezentul. „Acum trăim pentru azi. Fără planuri mari. Investim în emoții, nu în imobiliare. Pentru că pe acestea ni le-au luat deja de două ori”, spune ucraineanca.
La patru ani de la declanșarea războiului din Ucraina, peste un milion de cetățeni ucraineni au traversat sau au rămas pentru o perioadă determinată în Republica Moldova. Aproximativ 140.000 s-au stabilit în țară, iar aproape 90.000 dețin în prezent statut de protecție temporară.
Potrivit UNHCR, refugiații au contribuit la economia locală cu circa 1.6 miliarde de lei.
„Refugiații care au venit au contribuit la economia locală. Aceștia au contribuit cu 1.6 miliarde de lei, care au ajutat economia locală”, a subliniat reprezentantul interimar UNHCR, Katja Saha.
În același timp, aproximativ 2.500 de persoane au fost angajate prin intermediul serviciilor specializate, însă estimările arată că 40 - 45% dintre adulți lucrează informal sau de la distanță pentru companii din Ucraina ori din alte state.
„Sunt aproximativ 2.500 de persoane care s-au adresat serviciilor agenției și au primit un loc de muncă în R. Moldova. Deținem mai multe anchete care demonstrează că aproximativ 40 - 45 % dintre maturi au sau job-uri ilegale sau continuă să lucreze de la distanță, inclusiv pentru companii ucrainene sau străine”, a punctat reprezentantul UNHCR, Yuri Arnautov.
Din 2022 până în prezent, circa 6.300 de cetățeni ucraineni au obținut cetățenia Republicii Moldova.
În total, autoritățile din R. Moldova au eliberat, în perioada 1 martie 2023 - 16 februarie 2026, 89.033 de documente de identitate pentru beneficiarii de protecție temporară, dintre care 68.861 au fost destinate adulților și 20.172 minorilor.
În aceeași perioadă, 22.277 de ucraineni au solicitat prelungirea protecției temporare, arată datele Inspectoratului General pentru Migrație.
CITIȚI ȘI:
- Povestea a trei refugiate din Ucraina pentru care Republica Moldova a devenit acasă
- Ateliere de gătit pentru refugiați, inițiate de o femeie din Ucraina stabilită la Chișinău
- Refugiații ucraineni protestează la Constanța împotriva războiului: „Stop crimelor, torturii și deportarea copiilor”
- MAI inițiază prelungirea protecției temporare pentru refugiații ucraineni până în 2027
- Peste 4.4 mii de ucraineni au cerut cetățenia R. Moldova de la începutul invaziei ruse în Ucraina
