Avdarma, satul din Găgăuzia în care o treime din oameni au murit de foame: Rana deschisă a tragediei organizate de sovietici în 1946-1947
În acest an se împlinesc 80 de ani de la una dintre cele mai mari tragedii ale neamului nostru. În 1946, politicile de colectivizare ale sovieticilor au provocat o foamete fără precedent. Țăranii au rămas și fără ultima grăunță, în timp ce grâul adunat de soldați putrezea prin hambare. Sute de mii de oameni au suferit și fiecare poveste merită transmisă mai departe.
Satul Avdarma din componența municipiului Comrat, UTA Găgăuzia, a fost unul dintre cele mai afectate. Într-un an, o treime din populație s-a stins. Astăzi, memoria lor este păstrată cu grijă de angajații Muzeului de Istorie din localitate.
Pentru Savelii Trandafilov, în vârstă de 91 de ani, foametea din 1946-1947 a fost o perioadă teribilă a maturizării. Avea doar 12 ani când familia sa, deși înstărită, a fost nevoită să-și ascundă grâul de soldații sovietici.
„Aveam 12 ani. Cu noi locuiau bunicul, bunica, noi, șase copii, și părinții. Am mers și eu o dată cu tata, cu căruța, la gară. Acolo, grâul era adunat în grămezi mari. A stat acolo toată iarna și a putrezit. Soldații păzeau locul și nu permiteau nimănui să ia nici măcar un bob. În realitate, totul a fost făcut intenționat, ca grâul să putrezească și oamenii să moară”, povestește astăzi bărbatul.
Soția lui, Anna Trandafilova, era cea mai mică din cei patru copii ai familiei. În timpul foametei, familia ei a pierdut doi copii.
„Eram mică atunci, aveam trei ani. Aveam trei surori mai mari, ele au prins foametea. Nu trăiam chiar atât de rău, pentru că tata mergea la muncă în alte sate și aducea de acolo grâu. Noi nu aveam grâu propriu”, rememorează Anna Trandafilova.
În muzeul satului Avdarma sunt adunate dovezi documentare despre localnicii care au murit în timpul foametei.
„Cea mai mare rată a mortalității a fost în satele Beșalma, Copceac și Cișmichioi (toate din Găgăuzia - n.r.). În Avdarma, 33% din populație a pierit, aproximativ 800 de persoane, dar am reușit să confirmăm documentar 600 de cazuri. Avem 16 documente originale care atestă că oamenii au murit de distrofie și indigestie”, a declarat Ignat Kazmalî, fondatorul Muzeului de Istorie din satul Avdarma, pentru Moldova 1.
Parlamentul urmează să adopte o lege prin care să fie recunoscute oficial atrocitățile comise în acea perioadă, să fie interzisă negarea sau minimalizarea foametei, iar instituțiile statului să fie obligate să pună la dispoziție documente și arhive relevante privind organizarea acestei tragedii.
„În anii 1946-47, a avut loc această foamete cumplită. În ultimii ani, prin eforturile Guvernului, tot mai multe arhive sunt deschise. Mulți ani aceste arhive au fost inaccesibile”, subliniază Corneliu Cirimpei, secretar de stat la Ministerul Culturii.
Foametea din anii 1946-1947 a fost una dintre cele mai mari catastrofe umanitare care au lovit teritoriul actual al Republicii Moldova.
Nu mai puțin de 400.000 de persoane au suferit acut de foame, dintre care circa 200 de mii au murit, reprezentând circa 5% din populația RSSM.
CITIȚI ȘI:
Sudul Moldovei, devastat de foametea din 1946-1947: Până la 40% din populație a murit
Victimele Holodomorului, comemorate la Chișinău: „Mâncau iarbă, pâine nu era”
Foametea din 1946–1947 în RSS Moldovenească: o tragedie provocată de regimul sovietic
