Corespondență // Politica migratoare a Uniunii Europene și cum o suspendă Polonia
Polonia a anunțat că va suspenda dreptul la azil, încălcând astfel legislația UE. Donald Tusk, prim-ministrul polonez, spune că această decizie este necesară pentru a contracara Belarus și Rusia care încearcă să destabilizeze UE. Țările sunt obligate, conform dreptului internațional, să ofere azil.
UE a crezut că a găsit o soluție crizei tot mai acute a refugiaților atunci când, în iunie 2023, după lungi ani de lupte și sfâșieri interne, cele 27 de state din UE au pus la punct un nou mecanism, care include (teoretic) și o „taxă” de 20 de mii de euro pe cap de refugiat neprimit de o țară anume.
Statele membre au hotărât atunci să poată să decidă singure, fără a aștepta o opinie de la Bruxelles, care țară este „sigură” pentru migranții respinși în cazul în care se dovedește că ei nu ar fi eligibili pentru azil.
Asta va oferi fiecărei țări din UE o mai mare flexibilitate în ceea ce privește returnarea migranților în țări terțe, chiar dacă nu orice națiune din UE ar putea fi de acord că acela este un refugiu sigur.
Cât despre „taxa" sau amenda de 20 de mii de euro, ea se adresează mai ales acelor țări, precum Polonia și Ungaria, care au anunțat de la început că nu doar că nu vor accepta sistemul propus al cotelor de migranți, dar că nu vor primi nici măcar unul singur sau numere mici.
Apoi, un nou pact european privind migrația și azilul a fost votat pe 10 aprilie 2024 de către europarlamentarii de la Bruxelles. Acest „pact privind migrația” prevede în special un control mai strict al sosirilor de migranți în Uniunea Europeană (UE) și întărirea unui mecanism de solidaritate între statele membre ale UE în ceea ce privește distribuirea refugiaților.
Adevărul este că afluxul masiv de migranți (1,8 milioane de sosiri într-un an) a destabilizat foarte mult cooperarea dintre statele membre și a ilustrat eșecul Europei în domeniul azilului și al imigrației. Astăzi, UE se confruntă cu o nouă creștere a cererilor de azil. Ele au atins cel mai înalt nivel de la criza migrației din 2015, cu 1,14 milioane de cereri în 2023. Agenția europeană de pază de frontieră și de coastă, Frontex, a raportat, de asemenea, că 2023 a înregistrat cea mai mare creștere a intrărilor ilegale în Uniunea Europeană din 2016 încoace.
„Wir schaffen das”: greșeala lui Merkel
„Wir schaffen das” („O s-o rezolvăm”, „o să o ducem la capăt”) a fost răspunsul, devenit de atunci proverbial, dat de Angela Merkel în urmă cu opt ani, pe 31 august 2015, când a fost întrebată dacă ea consideră că Germania poate face față unui asemenea flux migrator cum se vedea atunci.
Peste un milion de refugiați a primit Germania în acel an, iar Merkel, invitându-i să vină și să stea, spunea prin asta că Germania poate primi sistematic, an după an, câte un milion de refugiați, absorbindu-i și ajutându-i să devină cetățeni responsabili și integrați.
Prin alte părți ale Europei situația era însă cu totul alta, iar unele țări central- și est-europene, precum Polonia și Ungaria, au refuzat cu îndârjire să primească refugiați, respingând ferm și principiul unei repartizări la nivel european, altfel zis un sistem de cote.
Noua politică migratoare a UE
Conform noii formulări, un stat membru care dorește să returneze un migrant într-o țară terță va trebui doar să demonstreze că solicitantul de azil a trecut pe acolo, ceea ce ar permite Italiei, de exemplu, să transfere migranți în „o țară în tranziție” precum Tunisia de pildă.
De asemenea, va fi din nou pus în aplicare un sistem care să permită o repartizare a migranților în UE, stabilind câte o cotă privind numărul de persoane pe care statele din „prima linie” (precum Grecia, Italia sau Spania) trebuie să le proceseze și să le primească înainte de a cere ajutor de la ceilalți membri.
Bulgaria, Lituania, Malta și Slovacia s-au abținut atunci de la vot, în vreme ce Ungaria și Polonia au votat împotriva, însă textul final a putut fi adoptat prin majoritate calificată.
(Majoritatea calificată se întrunește dacă se îndeplinesc simultan două condiții:
- 55% dintre statele membre votează pentru - în practică, aceasta înseamnă 15 din 27:
- propunerea este sprijinită de un număr de state membre care reprezintă cel puțin 65% din totalul populației UE.
Este procedura cunoscută și sub denumirea de regula „majorității duble”
Afluxul masiv de migranți (1,8 milioane de sosiri într-un an) a destabilizat foarte mult cooperarea dintre statele membre și a ilustrat eșecul Europei în domeniul azilului și al imigrației. Astăzi, UE se confruntă cu o nouă creștere a cererilor de azil. Au atins cel mai înalt nivel de la criza migrației din 2015, cu 1,14 milioane de cereri în 2023. Agenția europeană de pază de frontieră și de coastă, Frontex, a raportat, de asemenea, că 2023 a înregistrat cea mai mare creștere a intrărilor ilegale în Uniunea Europeană din 2016.
În termeni concreți, Bruxelles-ul intenționează acum să acționeze asupra a trei elemente cheie: Procesare mai rapidă la frontierele UE. Pactul prevede „noi proceduri pentru stabilirea rapidă a statutului la sosire”. Migranții ar afla mai repede – în decurs de cinci zile – dacă ar putea rămâne în Europa sau trebuie să plece, printr-o procedură de „screening” la intrare (controale de identitate, securitate și sănătate, precum și amprentare).
Cooperare mai strânsă cu țările de origine și de tranzit (cum ar fi cele din Balcani) pentru a limita sosirile de migranți și pentru a combate rețelele de trafic de persoane. În special, Bruxelles-ul urmărește să schimbe modul în care se formează parteneriatele internaționale în materie de migrație cu țări externe și să stabilească un cadru mai voluntar pentru politica europeană de migrație a forței de muncă.
Un mecanism de solidaritate nou, mai flexibil. Fiecare țară ar trebui să contribuie la mecanismul de solidaritate, dar într-un mod mai puțin restrictiv. În timp ce relocările (transferurile solicitanților de azil între statele membre ale UE) erau teoretic obligatorii până acum, ele ar trebui acum să fie voluntare. Țările ar avea astfel mai multe opțiuni: relocări, contribuții financiare sau alte măsuri de solidaritate (desfășurarea de personal sau asistență logistică în alte țări etc.). În fiecare an, pentru a face un bilanț mai bun al fluxurilor migratorii, Comisia ar elabora un raport și va propune recomandări.
Printre cei care au votat împotriva unor părți ale pactului de azil și migrație s-au numărat partidele de extremă dreapta franceze și spaniole din Parlamentul European Rassemblement National și Vox, precum și populiștii naționaliști polonezi și Fidesz-ul lui Viktor Orbán.
Autor: Dan Alexe
