Cultură

Maestrul Gheorghe Șevcișin, în ultimul său interviu la Radio Moldova: „Pe pământ venim să facem bine”

În ziua de 31 ianuarie 2025, dirijorul venea la Radio Moldova să ne vorbească despre Hora primăverii și „Vladimir Petrovici”, adică Vladimir Radu, autorul melodiei. I-am zis la telefon că vom discuta și despre „Joc”, „Speranța”, „Fluieraș” și cântecele-i păstrate în arhivele noastre. A zâmbit și a zis că vine. Ne-a povestit despre folclor, valori și muzica pe care a purtat-o mereu în suflet. Era ultimul interviu din viața artistului și omului Gheorghe Șevcișin.

„Hora primăverii – identitatea poporului român”

Până să vorbim despre toate orchestrele în care a lucrat și propriile sale melodii, l-am întrebat de Hora primăverii și autorul ei „Vladimir Petrovici”. Știa de unde vine această piesă și încotro merge. Dirijorul ne-a spus că sufletul și conștiința se pot trezi prin cântec, iar Hora primăverii pe care astăzi o cunoaște toata lumea, este despre identitatea noastră.

„E genial cel care i-a dat denumirea asta. Ne trezește la viață. Așa cum au rămas vii Rapsodiile lui Enescu și Balada lui Porumbescu, așa va rămâne vie și Hora primăverii”, mărturisea Gheorghe Șevcișin.

Atunci, în plină iarnă, a venit la Radio Moldova să ne amintească de faptul că întotdeauna, după frigul și gerul unor timpuri grele, și cel mai neînsemnat îngânat de folclor aduce viață și continuitate.

„Ansamblul „JOC” - universitatea transformării simplului om în artist”

Gheorghe Șevcișin și-a început activitatea în calitate de dirijor al Orchestrei de instrumente populare „Speranta” de la Palatul Copiilor din Chișinău. Din 1979 a fost angajat ca țambalagiu, iar din 1980 – dirijor al Orchestrei Ansamblului de Dansuri populare „Joc”. Exact în această perioadă a fost înregistrat primul disc de muzică populară al Orchestrei. În 1983 a urmat al doilea disc, care a inclus melodiile: „Sârba de la Slobozia”, „Doina”, „Bătuta”, „Răzășeasca”, „Sârba lui Foca”, toate păstrate în arhivele de la Radio Moldova.

„În orchestra „Speranța” am trăit ani foarte frumoși. Apoi a urmat activitatea la „Joc”. Aici am trecut o universitate întreagă. A fost universitatea transformării simplului om în artist. Erau timpuri și grele și frumoase. Îmi amintesc cum la un spectacol, Ansamblul „Joc” închidea programul, la care rușii s-au plâns regizorului: „Iar moldovenii la final de spectacol?! Regizorul le-a răspuns scurt și clar: „Voi mai întâi învățați să dansați ca ei, apoi vom vorbi”, ne-a povestit maestrul.

Ulterior, a activat în Orchestra de Muzică Populară „Fluieraș”, condusă de violonistul Serghei Lunchevici. Revine apoi la Orchestra colectivului „Joc” și completează repertoriul cu noi lucrări: „Suita de melodii ale codrenilor orheieni”, „Hora lui Dobrică”, „Hora Mărțișorului” de Grigoraș Dinicu, „Balada Miorița”, „Dansul popular din Oași”, „Suita bucovineană”.

„S-a schimbat și omul și timpul și cântecul”

L-am întrebat pe Gheorghe Șevcișin de ce un cântec din anii 60 sau 70 avea mai multă sensibilitate. Ne-a răspuns simplu: „Vrem nu vrem lumea era alta și simțea altfel. Ceva s-a schimbat în gândirea omenească și evident asta a influențat și cântecul”.

S-a bucurat să vorbim despre aceste schimbări și despre cum se năștea creația populară cu câteva decenii în urmă. A zâmbit frumos și și-a încheiat gândul cu speranță: „Să nu ne temem de timpurile care vin, dar să avem grijă să păstrăm ceea ce avem. Noi trebuie să știm ce este frumos și ce este rău”.

Artistul a crezut mereu în forța divină. Spunea că de ea depinde drumul nostru prin viață:

„Socoteala noastră și a lui Dumnezeu sunt lucruri diferite. El ne dirijează. În cer tot el e gospodar. Dar să nu pierdem speranța niciodată, pentru că Dumnezeu știe ce face. El vrea ca omul să continue să facă bine pe pământ. Dumnezeu nu a falimentat. El întotdeauna se dezvoltă”, ne-a mărturisit dirijorul.

„Un om care face muzică e fericit”

Gheorghe Șevcișin și-a dedicat întreaga viață scenei și muzicii. A semnat peste 400 de aranjamente muzicale – dansuri, doine, romanțe, cântece populare, lucrări orchestrale pentru soliști vocali și instrumentiști. A fost primul care a orchestrat pentru scenă simfonică celebrele lucrări ale lui Grigoraș Dinicu, precum Hora staccato și Ciocîrlia, interpretate cu succes în întreaga lume, alături de alte piese precum Apel de bucium, Hora și Chindia, Hora Fetelor.

„Un om care duce toată viața muzica în suflet, e un om fericit”, ne-a spus maestrul, care purta în priviri căldura unui cântec popular.

Gheorghe Șevcișin a fost dirijor, tambalagiu, Artist al Poporului, Cavaler al Ordinului „Gloria Muncii”, personalitate marcantă a culturii muzicale naționale și o figură emblematică a Ansamblului Național Academic de Dansuri Populare „JOC”.

Ne-am despărțit frumos, cu gândul că ne mai vedem, tot la Radio Moldova. Să mai vorbim despre folclor, oameni mari și viață... M-a telefonat peste câteva zile să-mi spună că a fost mare lucru să discutăm despre creația păstrată în arhivele noastre și Hora primăverii lui Vladimir Radu. „Așa vor ști și alții că un cântec poate trezi conștiința omului…”, ne-a zis Gheorghe Șevcișin.

Despre trecerea în neființă a maestrului Gheorghe Șevcișin a anunțat Ministerul Culturii al R. Moldova, într-o postare pe Facebook.

„Prin talentul, dăruirea și rafinamentul său artistic, Gheorghe Șevcișin a lăsat în urmă un model de excelență profesională, generozitate colegială și demnitate umană”, se menționează în postarea Ministerului Culturii.

Autoare: Elena Stegari

X