„Adio, gaze ieftine!”: Cum se prăbușește întregul model economic al regiunii transnistrene
Războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, diversificarea pieței energetice pe malul drept al Nistrului, care a permis autorităților constituționale să renunțe la energia electrică produsă în regiunea transnistreană, precum și reducerea volumului de gaze rusești au provocat un declin sever al economiei din stânga Nistrului. Exporturile regiunii separatiste s-au redus de peste două ori în ultimii patru ani, iar salariul mediu achitat în stânga Nistrului este astăzi de circa două ori mai mic decât pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale ale R. Moldova.
Comparativ cu anul 2021, exporturile regiunii s-au redus cu aproximativ 54%, ceea ce reflectă amploarea declinului economic din ultimii ani.
Exporturi înjumătățite și fabrici închise
În 2022, odată cu schimbarea radicală a contextului geopolitic regional, după ce Rusia a atacat militar Ucraina, economia regiunii a început să resimtă primele efecte majore ale instabilității.
Potrivit datelor publicate de așa-zisul comitet vamal de stat de la Tiraspol, consultate de Teleradio-Moldova, volumul comerțului exterior a constituit 3.22 de miliarde de dolari, dintre care 2.482 de miliarde au reprezentat importuri, iar 738 de milioane - exporturi.
Comparativ cu anul precedent, exporturile s-au redus cu aproximativ 200 de milioane de dolari.
Declinul a fost provocat de întreruperile din activitatea industrială, în special în sectorul metalurgic, de dificultățile logistice și de problemele de aprovizionare cu materii prime. În aprilie 2022, Uzina Metalurgică Moldovenească și-a suspendat temporar activitatea, reluând ulterior producția doar parțial, în condiții de instabilitate energetică.
În 2023, tendința de declin s-a accentuat, iar în 2024 criza economică a devenit și mai vizibilă. Potrivit datelor pretinsului minister al dezvoltării economice din regiune, Produsul Intern Brut (PIB) s-a redus cu aproximativ 5.4%, iar comerțul exterior a scăzut cu peste 20%.
În decembrie 2024, administrația de la Tiraspol a instituit, pentru prima dată, regimul de stare de urgență economică, pe fondul riscului întreruperii livrărilor de gaze, măsură care a fost ulterior prelungită în repetate rânduri.
Situația s-a deteriorat și mai mult în 2025, când regiunea a rămas temporar, în ianuarie, fără gaze. Reluarea livrărilor în februarie nu a stabilizat sistemul energetic, întrucât volumele au rămas insuficiente și instabile. Reducerea livrărilor de gaze - de la 5.7 milioane la circa trei milioane de metri cubi pe zi - a declanșat o nouă criză, afectând direct întreprinderile industriale, obligate să reducă producția sau să își suspende activitatea.
„Economia regiunii transnistrene este într-o continuă criză deja de vreun deceniu. Iar în ultimii doi ani ea s-a accentuat”, afirmă expertul economic Ion Preașcă.
Potrivit lui, modelul economic al regiunii a depins în mod critic de gazele furnizate de Rusia și de posibilitatea exportării producției industriale.
„Evoluția economiei în regiune depinde foarte mult atât de resursele energetice ieftine din Rusia, cât și de accesul pe piețe al producției. În regiune sunt vreo 200.000 de locuitori și câteva întreprinderi care produc ceva. 90% din producția lor este destinată exportului. Atâta vreme cât exportul este blocat sau sunt probleme cu livrările externe, atunci e o criză”, a explicat Preașcă, pentru Teleradio-Moldova.
Modelul economic bazat pe gaze gratuite se prăbușește
Expertul susține că principalul șoc economic a fost provocat de întreruperea livrărilor tradiționale de gaze rusești.
„Începând cu 1 ianuarie 2025, regiunea nu mai primește gaze ieftine, gratuite, în volume uriașe. Anterior, regiunea consuma peste două miliarde de metri cubi pe an, care permiteau MGRES-ului (centrala de la Cuciurgan - n.r.) să producă energie, respectiv să-și asigure și industria lor cu energie și gaze ieftine”, a amintit Preașcă.
În prezent, spune expertul, gazele ajung în regiune printr-un mecanism complicat și în cantități mult mai mici decât în trecut.
„Acum primesc gaze printr-o schemă «stufoasă», netransparentă și nu primesc gaze în volumele de altădată. Respectiv, MGRES nu mai poate produce energie suficientă ca să poată exporta sau vinde consumatorilor din Republica Moldova”, a precizat jurnalistul.
Efectele se resimt direct asupra principalelor întreprinderi industriale din regiune.
„Industria, uzina metalurgică, uzina de ciment, unele fabrici de materiale de construcție nu mai au posibilitatea de a lucra pe bază de gaz ieftin și funcționa tot anul împrejur. Toate acestea au dus, în anul trecut, la o scădere cu 15% a producției industriale. În anul curent cred că e la fel. Nu se prevăd schimbări radicale”, a adăugat expertul economic.
Regiunea transnistreană primește în prezent între două și trei milioane de metri cubi de gaze pe zi, adică mai puțin de un miliard de metri cubi anual sau de trei-patru ori mai puțin decât înainte de 2024.
„Este o scădere dramatică. Ei produceau energie și noi plăteam anual până la 150 de milioane de dolari, ceea ce contribuia la îmbunătățirea economiei și la completarea bugetului în regiune”, a amintit Ion Preașcă.
Unele întreprinderi industriale din regiune ar fi lucrat anterior pentru sectorul militar rus, activitate suspendată după începutul războiului împotriva Ucrainei.
„Câteva uzine de acolo lucrau pentru sectorul militar rusesc. Produceau bunuri cu dublă destinație. Ele chiar erau afiliate unor concerne militare rusești și acum nu li se mai permite să livreze producția”, a punctat expertul.
Chiar și așa, există perspective de redresare economică a regiunii, însă doar pe termen lung și cu condiția restructurării complete a modelului economic.
„Ei trebuie să-și ia adio de la ideea că vor primi gaze ieftine, gratuite. Trebuie să-și restructureze economia ca să lucreze după principiile unei economii de piață, să nu beneficieze de resurse energetice ieftine”, a afirmat Ion Preașcă.
Potrivit lui, pierderea avantajului energetic va face ca o parte dintre întreprinderile industriale să nu mai fie competitive.
„Acum, când plătesc un preț adecvat, producția lor nu mai este concurențială. Aceasta înseamnă că vor fi închise o parte din uzine sau capacități. Chiar și soluția asta cu fondul de convergență este așa... de lungă durată. Ea nu poate fi o soluție imediată, pentru că trebuie să treacă printr-un proces de restructurare, de modernizare. Asta necesită bani, investiții”, a adăugat Preașcă.
Parlamentul de la Chișinău a votat, recent, eliminarea graduală, până la 1 ianuarie 2030, a facilităților fiscale pentru regiunea transnistreană. O parte din veniturile obținute prin uniformizarea taxelor și impozitelor urmează să fie direcționate către un fond de convergență, destinat susținerii proiectelor de infrastructură și altor programe pentru localitățile din stânga Nistrului.
Malul drept al Nistrului devine tot mai atractiv pentru locuitorii din regiunea transnistreană, pe măsură ce modelul economic al așa-zisei administrații de la Tiraspol, bazat pe „resurse energetice gratuite”, se epuizează, se arată convins vicepremierul pentru Reintegrare, Valeriu Chiveri. Chișinăul a devenit deja o destinație esențială pentru muncă, educație și servicii medicale, pregătind, în paralel, unificarea fiscală totală a celor două maluri până în anul 2030, a afirmat oficialul de la Chișinău.
Salariile din stânga Nistrului, de două ori mai mici decât pe malul drept
În perioada anilor 2022 - 2026, salariile din regiunea transnistreană au înregistrat o creștere treptată, însă puterea reală de cumpărare a rămas afectată de inflație. Totodată, diferențele față de Republica Moldova s-au menținut considerabile.
În 2022, salariul mediu nominal în regiune era estimat la aproximativ 5.600 - 5.800 de așa-zise ruble locale (circa 5.400 de lei moldovenești la cursul actual - n.r.). Deși a fost consemnată o creștere de circa 7%, aceasta a fost erodată de inflație, ceea ce a redus puterea de cumpărare. În sectorul bugetar, veniturile erau și mai mici, situându-se la aproximativ 4.100 de ruble pe lună.
În 2023, salariul mediu pe economie a ajuns la circa 6.281 de ruble, în 2024 - la aproximativ 6.900 de ruble, iar în 2025 ritmul de creștere s-a temperat, salariul mediu ajungând la circa 7.400 de ruble, în contextul presiunilor inflaționiste și al constrângerilor bugetare.
La începutul anului 2026, salariul mediu estimat în regiune a urcat la aproximativ 7.700 - 7.900 de ruble sau aproximativ 8.400 de lei.
Chiar dacă salariile au crescut, diferența față de Republica Moldova rămâne semnificativă. Mai exact, salariile de pe malul drept al Nistrului sunt aproape duble față de cele achitate în regiunea transnistreană. Pentru anul 2026, salariul mediu pe malul drept al Nistrului va fi de 17.400 de lei, potrivit Guvernului de la Chișinău.
Pretinsele autoritățile de la Tiraspol au introdus, în ultimul an, un regim special de achitare a salariilor în sectorul bugetar, cu plăți efectuate în două tranșe lunare, măsură justificată prin „necesitatea controlului finanțelor publice".
La capitolul pensii, situația e și mai gravă.
Pe 31 decembrie 2023, pensia medie în regiune era de 1.538 de ruble, iar pensia minimă - de 800 de ruble, adică 744 de lei moldovenești.
„Salariul, după puterea reală de cumpărare, este mai slab acum decât în urmă cu trei ani. Dintr-un salariu, ei pot cumpăra, astăzi, mult mai puțin decât în 2021, până în momentul în care a început criza. În realitate, veniturile lor reale sunt cu mult mai mici”, a declarat expertul economic Veaceslav Ioniță, pentru Teleradio-Moldova.
În ceea ce privește perspectivele economice, Ioniță afirmă că modelul economic al regiunii nu mai este sustenabil, iar o soluție pentru a ieși din actualul impas ar fi reintegrarea țării.
„Modelul pe care l-au avut ei cu gaz gratuit și impozite reduse nu mai funcționează. Sistemul lor economic, chiar și fiind puternic subvenționat, nu funcționează. În asemenea condiții, cred că pentru locuitorii din stânga Nistrului, real vorbind, o integrare cu Republica Moldova ar fi o soluție”, a punctat Veaceslav Ioniță.
Regiunea separatistă, în stare de urgență economică
Criza energetică din regiunea transnistreană continuă să se agraveze, pe fondul dependenței de gazele rusești și al reducerii drastice a veniturilor. Acum, situația capătă o notă și mai sensibilă, în contextul în care licența companiei Moldovagaz pentru livrarea gazelor către malul stâng expiră pe 30 iunie 2026.
Experții avertizează asupra unor posibile noi perturbări în aprovizionare și chiar asupra riscului unui colaps economic.
În 2021, Moldovagaz și Gazprom au semnat un contract pe cinci ani privind furnizarea gazelor naturale în R. Moldova. Totuși, din 1 octombrie 2022, Gazprom a redus cu 30% volumele livrate Republicii Moldova, până la 5.7 milioane de metri cubi pe zi, invocând probleme tehnice legate de tranzitul prin Ucraina. Cantitatea livrată acoperea mai puțin de 40% din necesarul țării.
Începând cu 4 decembrie 2022, întregul volum de gaze furnizat de Gazprom a fost redirecționat către regiunea transnistreană.
În schimb, centrala de la Cuciurgan furniza peste 80% din energia electrică produsă pe malul drept al Nistrului.
Situația s-a schimbat radical la începutul anului 2025. Pe 1 ianuarie, Gazprom a sistat complet livrările de gaze către regiunea transnistreană, după oprirea tranzitului prin Ucraina. Chișinăul și partenerii europeni au propus Tiraspolului să cumpere gaze la prețuri de piață, inclusiv cu sprijin financiar european, însă administrația separatistă a refuzat oferta.
În prezent, gazele care ajung în regiune sunt achitate de Federația Rusă și livrate printr-o schemă ce implică firme din Emiratele Arabe Unite și compania ungară MET. Din februarie 2025, Moldovagaz a fost desemnată de ANRE drept furnizor responsabil pentru aprovizionarea regiunii.
Pe fondul reducerii volumelor de gaze, autoritățile separatiste au introdus în repetate rânduri măsuri stricte de economisire. Ultima decizie de acest fel a fost luată pe 4 martie, când centrala de la Cuciurgan a trecut la producerea energiei electrice pe bază de cărbune.
În aceeași zi, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a decis, la solicitarea Ministerului Energiei, ca Moldovagaz să continue furnizarea gazelor către regiune până la sfârșitul lunii iunie 2026, pentru menținerea mecanismelor operaționale existente.
Pe acest fundal, regiunea transnistreană se confruntă cu dificultăți economice tot mai grave. Mai multe proiecte sociale și de infrastructură au fost suspendate. Regiunea se află în continuare în stare de urgență economică, regim care ar putea fi prelungit din nou după data de 18 mai.
Chișinăul trebuie să fie pregătit pentru cel mai prost scenariu
Principala cauză a crizei este dependența regiunii de gazele gratuite oferite de Rusia, afirmă expertul în energetică Sergiu Tofilat.
„Principala cauză a faptului că regiunea transnistreană s-a pomenit în situație de criză prelungită este că Moscova s-a străduit să finanțeze acest regim separatist prin livrarea gazului. Ei gaz nu plăteau și, prin această subvenție, Moscova finanța existența acestui regim. Fără gaz gratis, gata, regiunea e în colaps”, explică Tofilat.
Potrivit expertului, întreaga economie a regiunii a fost construită pe accesul la resurse energetice gratuite.
„Toată economia lor se ține pe faptul că gazul vine gratis. Dacă ar fi să-i obligi să plătească preț de piață, ei ar fi nevoiți să majoreze tarifele la gaze de vreo 10 - 15 ori, iar la energie - de vreo cinci ori”, a calculat expertul.
Rusia întâmpină acum dificultăți logistice în livrarea gazelor către regiune, după pierderea tranzitului prin Ucraina.
„Prin conducta TurkStream, unica rută care a mai rămas, practic toată folosită pentru a da gaze prietenilor lui Putin - Serbia, Ungaria, Slovacia - nu mai este loc. Și rușii sunt nevoiți să cheltuie bani ca să cumpere gaz la bursă și să-l dea gratis în regiunea transnistreană”, a punctat expertul.
Riscul ca livrările să fie întrerupte din nou, în orice moment, persistă în continuare.
„Se poate întâmpla ca și mâine să fie întreruptă livrarea gazului. După ce rușii au redus livrarea gazului, MGRES-ul nu mai produce energie și au dispărut o parte din veniturile la buget”, a precizat Tofilat, pentru Teleradio-Moldova.
„Rușii ar putea să mai găsească niște bani și să prelungească în continuare livrarea gazelor sau pot să deconecteze și să spună: gata, nu mai avem bani, descurcați-vă cum vreți. Atunci, malul stâng se pomenește într-o situație cum a fost în ianuarie 2025”, a anticipat Sergiu Tofilat.
În opinia sa, autoritățile constituționale trebuie să fie pregătite inclusiv pentru un eventual proces de reintegrare.
„Noi, ca autorități constituționale, trebuie să ne pregătim de cel mai prost scenariu – că mâine rușii închid gazul. Tiraspolul nu va avea de ales și va solicita ajutor din partea Chișinăului, inclusiv reintegrarea”, a declarat Tofilat.
Expertul consideră că Republica Moldova are nevoie de un plan detaliat pentru reintegrarea țării.
„Trebuie să elaborăm un plan de reintegrare, să vedem care este bugetul, cât ne costă, ce putem acoperi noi și ce pot acoperi partenerii de dezvoltare. Să fim gata pentru situația când se va termina gazul pe degeaba”, a conchis Sergiu Tofilat.
Costurile reintegrării sunt substanțiale, dar greu de estimat cu precizie în acest moment, afirmă vicepremierul pentru Reintegrare, Valeriu Chiveri.
„N-aș dori acum să vin cu cifre pentru a nu atrage speculații și discuții inutile la acest subiect, dar trebuie să recunoaștem că reintegrarea costă. Atunci când am gândit fondul de convergență, ne-am gândit și la faptul că o parte din sursele necesare pentru o reintegrare vor veni din acest fond, inclusiv cu contribuția partenerilor europeni”, a declarat Valeriu Chiveri într-un interviu recent. Potrivit oficialului, acest subiect a fost deja discutat „și ne bucurăm că partenerii europeni au perceput sau au primit cu înțelegere aceste solicitări”.
CITIȚI ȘI:
