„Născut în satul Kilometrul 92”: Copiii Siberiei nu uită de ororile prin care au trecut
Deportările staliniste dezvăluie o dramă umană de proporții, în care zeci de mii de basarabeni au fost ridicați în toiul nopții, înghesuiți în vagoane de marfă și deportați în Siberia și Kazahstan. Mărturiile supraviețuitorilor descriu cum familii întregi au fost trezite înainte de răsărit și au avut la dispoziție doar câteva minute pentru a-și lua strictul necesar, înainte de a fi despărțite în mod brutal.
Copiii Siberiei – cei care s-au născut în exil sau au fost deportați de mici împreună cu familiile lor – nu au uitat niciodată ororile prin care au trecut.
Familia lui Victor Enache a fost deportată din satul Măcărești, raionul Ungheni. Bărbatul s-a născut în Siberia, unde fuseseră trimiși părinții săi, și a reușit să revină în localitatea natală abia după ani de represiuni staliniste.
„În certificatul meu de naștere scrie: născut în satul Kilometrul 92, regiunea Irkutsk. Până să mă nasc, eram deja învinuit. Toată viața am fost etichetați drept chiaburi și dușmani ai poporului, deși nu am fost așa. Am fost oameni muncitori, am făcut studii, am crescut copii. Este tragic acest calvar prin care am trecut. Părinții s-au bucurat de moartea lui Stalin, pentru că au putut să se întoarcă la locurile natale”, a relatat Victor Enache în emisiunea „Spațiul Public” de la Radio Moldova.
Directoarea interimară a Muzeului de Istorie și Etnografie din satul Mereni, raionul Anenii Noi, Larisa Ciobanu, a declarat că 125 de familii din localitate au fost deportate. Pentru a păstra vie memoria atrocităților comise de regimul sovietic, în localitate a fost ridicat un monument dedicat victimelor deportărilor.
Președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”, Anatol Petrencu, afirmă că deportările staliniste au fost precedate de înțelegeri între regimurile totalitare, care au dus la împărțirea Europei de Est. În urma pactului semnat la 23 august 1939 și a protocolului său secret, Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și alte teritorii în iunie 1940, impunând ulterior politici represive și întocmind liste cu persoane considerate „indezirabile”.
Potrivit istoricului, deportările din noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 au fost organizate cu acordul conducerii de la Moscova și au vizat nu doar persoanele considerate „chiaburi”, ci și familiile acestora, inclusiv copiii.
„Sarcina noastră este ca oamenii să cunoască aceste pagini triste ale istoriei. Aceasta înseamnă cultura memoriei. Am fost martor atunci când în Parlament s-a păstrat un moment de reculegere, iar comuniștii, în frunte cu Voronin, nu s-au ridicat în picioare. Ei consideră că statul sovietic a promovat o politică corectă. Pe acești comuniști nu-i mai poți convinge. Important este ca descendenții celor deportați și tânăra generație să promoveze această cultură a memoriei”, a subliniat Anatol Petrencu în aceeași emisiune.
Prima operațiune de deportare a vizat peste 18.000 de persoane din fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească și a făcut parte dintr-o amplă acțiune de epurare socială desfășurată în teritoriile ocupate în 1940 de Uniunea Sovietică, în urma Pactului Ribbentrop–Molotov. Cele mai ample deportări au avut loc în perioada 6–9 iulie 1949, când au fost ridicate peste 11.000 de familii, însumând aproximativ 35.800 de persoane, inclusiv copii.
Astăzi se împlinesc 85 de ani de la deportările din noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. În Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău și, în premieră, în Piața Gării din Bălți sunt expuse vagoanele comemorative cunoscute sub denumirea de „Trenul durerii”. Expozițiile pot fi vizitate zilnic, între orele 09:00 și 21:00, în prezența ghizilor. În următoarele weekenduri vor fi organizate programe culturale, discuții cu istorici, proiecții de filme documentare și istorice.
CITIȚI ȘI:
